San Nicasiu di Bugiu

Song: Si fuiu (It left) 

Expand Window  |   Homepage


Cavaleri di l’Ordini Spitaleri di San Giuvanni di Gerusalemmi
Chiamatu poi Ordini di Malta


    La storia nun e ricca di nutizi di la vita e lu martiriu di San Nicasiu, ma tramiti li tistimunianzi di li parenti di lu Santu e li ducumenti c'asistinu ancora ntra l'archivi originali di li tempi quannu campò San Nicasiu, è pussibili tracciari un raccuntu supra li mumenti cchiù mpurtanti dâ so' vita. San Nicasiu nasciu tra lu 1130 e lu 1140 e muriu martiri nta lu 1187. Fu di origini siciliana, forsi palermitanu, discinnenti di li Saracini di parti du patri e di li Nurmanni di parti di la matri. Lu saracinu Hammud (ntisu puru comu Kamut, Kameto Achmet), emiru di Girgenti(Agrigentu) e di Castrugiuvanni (Enna), quannu Girgenti fu cunquistata dû Conti Ruggeru nta lu 1086, si ritirò a Castrugiuvanni, risistennuvi p’assai tempu e nfini pattiggiannu p’arrinnirisi. Nta lu 1088 si fici cristianu cu tutta la famigghia, fu vattiatu a Sciacca di lu viscuvu di Girgenti, Gerlandu, e appi comu parrinu lu stissu Conti Ruggeru e si misi comu nomu cristianu lu stissu nomu di lu parrinu, e accussi si chiamò Ruggeru Camutu.

    Lu 4 lugliu 1088 lu Conti Ruggeru ci detti lu casteddu e la terra di Burgiu nta lu Vallu di Mazzara. Di sta nvistitura, nni vinni, a li discennenti, lu nomu di famigghia Burgiu. Lu figghiu di Ruggeru Camutu, Rubertu de Burgiu, si maritò cu Aldegonda, na nurmanna nobili, parenti di li Hauteville. Di Ruggeru e Aldegonda nasceru: Ruggeru, ca appi datu u casteddu di Sciacca di la Cuntissa Giulia lu 14 Ottobri, 1144; Guglielmu, ca nta lu 1166 assistiu all’incurunamentu di Re Guglielmu II n qualita` di Granni di Regnu; Fernandinu e Nicasiu ca si vutaru a la vita riliggiusa comu soci di l’Ordini Spitaleru di li Cavaleri di San Giuvanni di Gerusalemmi, canusciutu oggi comu l’Ordini di Malta. Li du' frati, Fernandinu e Nicasiu ficiru, comu frati laici, i tri voti riliggiusi di Puvirtà, Castità e Ubbidenza e lu quartu votu di stari arrulati pi didicarisi all’aitu di l’afflitti, all’assistenza di li pilligrini e li malati e a la difisa di li tirritori cristiani di la Terra Santa, ubbidennu completamenti a li reuli di l’Ordini Spitaleru di San Giuvanni di Gerusalemmi, c’avia comu principiu primu a difisa di la fidi, l’assistenza a li pilligrini e a li malati, lu mpegnu di la sulidarità a la giustizia e a la paci, supra la basi di l’inzignamentu di la duttrina vancelica, n forti comunanza cu la Santa Sedi, tramiti na carità praticanti e dinamica, sustinuta di la priera.

    Iddi arrispunneru a la chiamata di lu Gran Maistru di li Gerosolomitani, Ruggeru Des Moulins, ca dumannava a li prìncipi cristiani l’aiutu pi libbirari la Terra Santa. Nta lu 1185, s’immarcaru a Trapani a lu secutu di Ruggeru Des Moulins c’avia turnatu di Gerusalemmi, scurtatu di dui navi di Re Guglielmu II, e parteru pi la Terra Santa, unni, secunnu lu codici di l’Ordini, sirveru li malati e li pilligrini nta lu Spitali di San Giuvanni di Gerusalemmi. Nta lu 1187, lu Sultanu Saladinu, c’avia un regnu ca partennu di lu disertu libicu arrivava a la valli di lu Tigri, atturniò li regni cruciati nta tri frunti; lu 30 giugnu occupò u regnu di Gerusalemmi. Li cristiani doppu aviri difinnutu lu casteddu di Tibbiriadi, decimati e stanchi, si rifuggiaru supra na cullina chiamata Corni di Hattin, unni lu 4 lugliu eranu difinitivamenti scunfitti, fatti priggiuneri e poi cunzignati a li carnefici. Nta sta battagghia, ca si cunchiuiu cu la rennuta di Tibbiriadi e di Tolimaidi, mureru Ruggeru Des Moulins e la parti maggiuri di li Spitaleri. Puru San Nicasiu ca era capitanu o secutu di Ruggeru Des Moulins fu pigghiatu priggiuneru duranti la battagghia di Hattin, e, siccomu rifiutò di niari a Cristu, fu dicapitatu pi la so' fidi, a la prisenza di lu Sultanu.

    Quannu l’arciviscuvu di Tiru, Josias, arrivò Mpalermu, nta la stati di lu 1187, ci detti la nutizia di la morti di li du' frati, Fernandinu e Nicasiu, a Re Guglielmu. Lu Re si sfardò lu vistitu di sita di lussu e si misi na tonaca e si nn’iiu nton ritiru di pinitenza pi quattru iorna. Nicasiu fu viniratu comu martiri finu di li primi anni doppu la so morti, e chistu prova ca muriu comu cristianu cu lu martiriu n difisa di la so fidi, dannu accussi l’esempiu di comu campari nta lu spiritu di la biatitudini ivangelica, ca iddu s’avia mpignatu a rializzari, vistennu l’abitu di li Cavaleri di Gerusalemmi (a cruci bianca ottagunali, signali di li biatitudini). Iddu sappi lassari la vita commuda di la so' casa p’addivintari poviru nni lu nomu di lu Signuri, accittannu l’afflizioni d’un viaggiu longu n Terra Santa, pi serviri a Cristu nna li malati e nni li pilligrini cu l’umilità di cui, affamatu e assitatu di giustizia, addisia di dari a li cristiani la cuntintizza di putiri vinirari li posti unni campò lu nostru Ridinturi. E chistu comu fruttu di la misiricordia versu lu prossimu, vol diri nni l’amuri chi fu la so' forza nta la pirsicuzioni, affruntata pi purtari la paci ddà unni era niata a li cristiani.

    Lu Mpiraturi Fidiricu II, lu 24 austu , 1232, nvistennu Guglielmu de Burgiu cu li terri di Caltagiruni, facennulu Vicirè di lu Vallu di Notu, tra li glori di la famigghia si rifirisci a li du' frati Ferrandinu e Nicasiu, “…in supradicto Hospitale crucesignati…qui in humanae et Divinae Majestatis servitium sanguinem effunderunt…” (nta lu supradittu Spitali li cruciati…chi sparsiru lu sangu a lu serviziu di la Maistà Divina e umana…) La vinirazioni di lu Martiri Nicasiu pari c’avissi accuminciatu a Caccamu, ma n’ataru didicatu a iddu asisteva già nta lu 1305, nta la cresia Arcipritali di San Petru a Trapani. Lu sacerdoti Vincenzu Venuti, a propositu, nta lu so “Discorso storico-critico”, stampatu nta lu 1762, scrivi supra San Nicasiu Martiri “…ora pi lu duminiu chi appi vicinu a Caccamu a famigghia di Burgiu, o pi la divozioni, chi a famigghia Cabrera prufissava a San Nicasiu, o pi tutti i dui i mutivi, iu criu ca a picca a picca si ntroduciu a Caccamu na speci di cultu di lu nostru Santu Gerosolomitanu…”.

    Li Burgiu nun eranu patruna di Caccamu, ma eranu patruna d’un Casali vicinu a cità chiamata Caccamu Minuri, c’arrivava finu ê limiti di Termini Imeresi, a quattru migghia distanti di Caccamu. A tali propositu si po' leggiri nni lu tistamentu di Robertu De Burgiu, datatu 4 lugliu 1230 “…investit ex nunc et pro tempore post ejus mortem Dominum Rubertellum…Pheudi et Casalis Caccabi minoris, et de omnibus terris a dicto Casale descendentibus in vallonem usque ad confines Hymeram…” (duna pi ora e pi sempri doppu la so' morti, lu patruni Rubertu… I feudi e lu Casali di Caccamu Minori e tutti li terri c’appartennu a dittu Casali di lu vadduni finu a li confini di Imera[Termini]…). Ancora cchiu`, un discinnenti di la famigghia Burgiu, Nicolò De Burgiu, si maritò cu Liunora Maria Cabrera, ca a so' tempu era patruna di Caccamu.

    N Sicilia lu cultu di San Nicasiu partiu di Caccamu, unni, comu dissimu, l’avia accuminciatu a famigghia Cabrera, la quali famigghia si vantava d’avillu comu antinatu e, vulennu prupagari a gloria di lu casatu, avia fattu Prutitturi di dda cità ddu martiri ca era a lu stissu tempu lu prutitturi di la famigghia e, a Caccamu, arrivò a lu puntu cchiù ghiavutu grazi all’opira di lu Biatu Giuvanni Liccio ca nni fici la vinirazioni cchiù viva. Na vota ca si spargiu la divozioni assai fiuri di lu santu foru fatti nta li strati e ntê casi privati di Caccamu, comu si sapi di un attu nutarili di lu 1573, e particularmenti nta la cresia didicata a iddu n frunti la cità pi pruteggiri la cità e tuttu lu populu. Parissi chiaru accussì ca San Nicasiu fu lu prutitturi cchiù anticu di Caccamu. Assai foru li miraculi ca si vittiru a Caccamu pi ntircissioni di lu Santu, tra li quail la libbirazioni di li pestilenzi chi successiru nta lu 1575 e nta lu 1624. San Nicasiu ha statu puru priatu pi fari passari a malatia du coddu chiamata struma o scrofula, e chistu facilitò a prupagazioni di la divozioni n Sicilia. A Caccamu si furmò puru na Confraternità ntitulata a iddu, appruvata lu 5 d’austu 1596.