Storia di la Sicilia

Song: Cu ti lu dissi (Who told you) 

Expand Window  |   Homepage


Lu Principiu


    La storia di la Sicilia e` ricca, immensa, gluriusa e si perdi nni la luntananza di lu tempu. Lu granni storicu Tucitidi dici ca li Lestrigoni, chenchi di malfattura e latri, li Lotofagi, un populu di agricultura e li Ciclopi, pecurara di misteri, fôru li primi abitanti di la granni Isula di lu Mediterraneu. La liggenna nni parra di un populu, li Sicani, cu lu so' re Cocalu (figghiu di lu ciclopi Briareu), chi lu storicu Timeo di Taurmina (IV-III seculu aC) dici di essiri di origini siciliana, mentri Tucitidi e Diodoru Siculu nni dicinu chi li Sicani vinniru di la pinisula iberica, d’unni ca c’e lu ciumi Sicanu. Tuttu chistu e` storia e liggenna a lu stissu tempu, pirchì nun avemu documenti ca nni ponnu tistimuniari chiddu chi si dici supra, tranni chiddu chi nni dicinu li storici antichi, chi, a quantu pari nun avianu mancu iddi provi forti supra sti fatti.

    Na cosa pari sicura, a causa di certi artifatti chi si hannu truvatu versu Notu, ca li Sicani si truvavanu n Sicilia già tri mila anni prima di la nascita di Cristu. Nun tantu doppu di chistu sintemu di li Siculi, chi vinniru di la rigiuni di lu Lazio, e secunnu certuni di la Liguria. Tucitidi nni dici puru la stissa cosa e cioe`: li Ausoni (l’Italia prima si chiamava Ausonia) lassaru l’Italia nni la terza ginirazioni prima di la distruzioni di Troia, e lu so' re fu Siculu, di cui pigghiaru nomu prima la so' genti e poi tutta l’Isula. Anchi si ci sunnu tiurii chi dunanu vita a li Sicani e li Siculi a quasi tri mila anni a.C., tuttu chistu cancia di novu, doppu tantu tempu, quannu nta lu 1950 n’archiolugista di l’universita` di Firenzi scupriu nta li grutti di li isuli Egadi, e la stissa cosa fu poi scuperta nta certi grutti vicinu Palermu, disigni chi rapprisintanu essiri umani, chi foru stimati a essiri di deci mila anni fa. Chistu nni dici di sicuru chi li Sicani sunnu di la Sicilia e no di la penisula Iberica. Cu la distruzioni di la cità di Troia, un pocu di genti scappati alla distruzioni, e chi fôru abbastanza furtunati a attravirsari lu mari, arrivaru n Sicilia, si sistimaru nni la costa occidentali di l’isula e custrueru Segesta,e nuatri li canuscemu cu lu nomu di Elimi, di lu nomu di lu capu d'iddi Elimu. Semu ancora versu lu decimu seculu a.C.

Li Fenici / X-VII seculu a.C.


    Li Fenici originaru nta la terra chi oggi è chiamata Libanu. La prisenza di stu populu è storicamenti visibili nta tutti li nazioni e li isuli di lu Miditerraneu. Iddi costrueru paisi e villaggi nta na bona parti di li nazioni e di l'isuli di lu Miditerraneu, ma la trasuta d'iddi nta tutti sti terri fu puramenti cummirciali. Li Fenici eranu granni viaggiatura e visitaru e cummirciaru cu tutti li cità e paisi custeri di l'Africa di lu Nord, la Spagna, l'Italia, la Grecia, la Sicilia, e pari, chi cchiù appressu, arrivaru finu all'Inghilterra. L'attività di li Fenici cumincia a essiri visibili già nta l'età neo-paleolitica, e pare chi cuminciaru a cummirciari cu la Sicilia versu l'undicesimu seculu a.C. Cummirciavanu in roba culurata, di la quali la cchiù circata era chidda russa, e vitru lavuratu, chi facevanu iddi. Cummirciavanu puru cu ramu chi pigghiavanu nta l'isula di Cipru, cu stagnu e argentu chi estraevanu di la Spagna e lanna chi truvaru nta l'isuli ngrisi. Li Fenici facevanu oggetti diffirenti cu sti matiriali e, assemi cu li profumi e artifatti chi pigghiavanu di l'Egittu, li vinnevanu a tutti li nazioni di lu Miditerraneu.

    Cu l'interventu di li Greci n Sicilia, li Fenici di Sicilia, si ritiraru nta la parti occidentali di l'Isula unni avianu certi villaggi ccchiù forti chi eranu vicinu all'Elimi (Segesta) cu li quali eranu amici e di cui putianu riciviri aiutu in casu d'un attaccu nimicu. Li primi coloni Fenici n Sicilia fôru costruiti versu l'undicesimu o decimu seculu a.C. nta la Sicilia occidentali: Soluntu e Mozia. La cità cchiù granni chi costrueru li Fenici fu Palermu, nta la costa nordica di la Sicilia (chi era pi li Fenici comu nu scaccheri pi iunciri nta l'Italia), chi nun era tantu luntana di Cartagini, la cità principali fenicia chi iddi costrueru supra la costa nordica di l'Africa. Assai cchiù appressu, quannu Dionisiu I di Siracusa misi l'assediu a Mozia e poi la distruggiu, l'abitanti finici si ritiraru nta la granni Isula (Sicilia) e precisamenti nta ddu promontoriu ca è chiamatu Lilibeu, chi poi è lu puntu unni fu custruiuta Marsala. Assemi a lu cummerciu li Fenici dettiru a la Sicilia puru na contribuzioni culturali: iddi nvintaru l'alfabetu, comu forma di comunicazioni scritta, cunposta di 22 signali o simbuli, tutti cunsunanti, li vucali ci li iunceru poi li Greci, e li Siciliani foru li primi di li populi europei chi pi mezzu di li Fenici usaru l'alfabetu.

La Culunizzazioni di la Sicilia / VIII-III Seculu a.C.


    Nta l'VIII seculu a.C., li Greci, navigannu lu Mari Mediterraneu, scupreru la nostra granni Isula: ci firriaru attornu e scupreru chi avia tri punti, chiddi chi oggi nuatri canuscemu comu Capu Piloro a Est, Capo Passaru a Sud e Capu Lilibeu a Ovest. A causa di la forma naturali di l'isula, iddi la chiamaru Trinacria da la parola greca trinacrios chi significa triangulu (ma chista nun e` l'unica tiuria). Anchi si nuatri avemu quarchi pocu di storia prima chi li greci vinissiru n Sicilia, puru putemu quasi diri chi la storia di la Sicilia accumincia cu la culunizzazioni da parti di li Greci. Alcuni storici dicinu ca la ragiuni pi li Greci circari terri novi, fu causatu di la suvrappopulazioni di li so' terri, pi li tassi gravusi chi pagavanu, pi la corruzioni chi asisteva nta lu guvernu, pi la puvirtà e lu disideriu di na vita megghiu e cchiù spinzirata. Sapennu di partiri pi sempri si purtaru cu iddi un patrimoniu culturtali assai riccu chi nsemi a lu restu, fici la Sicilia assai attrattiva a li megghiu menti di ddu tempu. Cchiù tardu puru Platoni fu attiratu a veniri n Sicilia cu la scusa di fari di maistru a Dionisiu I e II di Siracusa.

    La culunizzazioni di la Sicilia cuminciò quasi subitu quannu li Greci sbarcaru n Sicilia e riconusceru lu granni putinziali di l'Isula. Li Greci stanchi di tanti ristrizioni e di li liggi oppressivi di la so' matri patria, vulevanu na terra chi ci dava libirtà e un modu di viviri democraticu, propriu comu si lu sunnavanu iddi. Accumincia quasi cu na liggenna, di comu Dedalu di Ateni, scappatu di Creta, costruisci Ikkar (poi chiamata Carini) pi ordini di lu re di li Sicani, Cocalu, comu furtizza contru Segesta. Lu re Minossi, veni da Creta circannu Dedalu. Cocalu lu ricivi cu tanti onuri e la sira li figghi fimmini di Cocalu mentri ci fannu lu bagnu, a Minossi, l'ammazzanu. L'esercitu di Minossi, ora senza capu, dicidi di stari n Sicilia e costrueru Minoa, chi poi fu distrutta e a lu so' postu, in onuri di Erculi, ci fu custruiuta Eraclea. Da ora n poi li greci vennu a flotti sani.

    La prima colonia greca fu Naxos, custruiuta nta lu 750 a.C, mentri nta lu 734 a.C. genti di Corintu, capiggiati di Archia, sbarcaru a Ortigia, custrueru un paiseddu chiamannulu Siracusion, pirchì ddà vicinu c'eranu terri margigni chiamati Siraca. Succissivamenti nasciu Palazzolu Adreidi nta lu 664 a.C. e Camarina nta lu 598 a.C. Cu lu stissu nomu di lu vicinu ciumi Gela fu custruiuta Gela nta lu 589 a.C. da un populu chi vinni di Creta, chi poi custrueru puru Agrigentu (Akragas) nta lu 581 a.C. L'unica culonia custruiuta da li Greci nta la parti occidintali di l'Isula fu Silinunti. Nta lu 459 a.C. c'è un tentativu di parti di li Siculi, chi si eranu ritirati nta li muntagni e nta lu centru di l'Isula, di ripigghiari cuntrollu di l'Isula. Duceziu, un capu di li Siculi fici guerra a li Greci di Siracusa, cunquistannu assai cità, tra cui Agrigentu e livannucci puru Mozia a li Cartaginisi. Dopu quasi deci anni di successi militari, Duceziu fu vintu di li Greci di Siracusa, fattu prigiuneru e mannatu a Corintu in esiliu. Duceziu scappò di Curintu, turnò n Sicilia, furmò n'autru esercitu e muviu di novu contru Siracusa. Dopu un pocu di tempu cadiu malatu e muriu. Li Greci occuparu tutti li cità di li Siculi e li distruggeru cumprisa la capitali Trinakia.

    Cu la vinuta di la paci, tutti li cità Siciliani aduttaru un guvernu indipindenti l'una di l'autra e certuni sunnu megghiu equipaggiati di l'avutri, sia militarmenti chi cummircialmenti, ma pari comu si tutti avissiru una cosa n comuni: l'amuri pi l'arti. Li granni e amichevuli legami cummirciali chi tinevanu tutti sti cità purtò a la vinuta e la ciuritura di granni menti di lu munnu grecu: storici, matimatici, pueti, scultura, filosufi e cchiù e cchiù cu na ncridibili produzioni littiraria, storica e artistica, specialmenti prutetta e guardata da li corti di Agrigentu e Siracusa, produzioni chi fu cruciali a lu sviluppamentu di l'Europa. In pochissimu tempu la Sicilia diventa la meta di tutti. Pi lu so' postu giugraficu e la so' posizioni strategica, la Sicilia è taliata di tutti comu na conquista assolutamenti nicissaria, comu la vita stissa. Li ricchi vennu pi lu clima, pi vacanza o pi ristabilirisi la saluti, avutri vennu spinti di ragiuni pulitichi o n cerca di ricchizza. Avutri vennu pi farisi na casa, fabbricari un villaggiu, un paisi e aviri un postu d'unni stari pi campari. È mpurtanti notari chi la Sicilia era cchiù mpurtanti pi la genti comuni, na vota chi fu scuprutu ca la terra era fertili.

    Un auturi ngrisi, Anton Gardner, nton libru di storia di la Sicilia scrissi chi la "Sicilia era accussi fertili, tantu da divintari comu na calamita pi l'emigranti, e fu pi iddi l'America di lu munnu anticu". Infatti puru Marcu Tulliu Ciceroni, lu granni oraturi latinu, in una di li so' famusi Orationes, chiama la Sicilia la cartedda di lu pani di Roma, appuntu pi la granni produzioni di manciari ma sopratuttu di frumentu, mentri Giuliu Cesari, pi la stissa ragiuni, detti a li Siciliani la Cittadinanza Rumana, un grandi onuri pi genti stranera.

MESSINA / VIII seculu a.C.


    La cità di Messina, fu custruiuta prima di li Greci arrivari n Sicilia, versu lu seculu VIII a.C cu lu nomu di Zancle, chi veni a diri "fauci". Si diceva chi quannu Saturnu, chi era u diu di l'agricultura, vinni pi pigghiari pussessu di la Sicilia, iddu simplicimenti sautò lu strettu di l'Italia n Sicilia. Nta lu sautu ci cadiu la fauci, e ci cadiu su la costa di la Sicilia, furmannu na spiaggia a forma di fauci, accussi quannu custrueru la cità la chiamaru Zancle, cioe` Fauci (italianu:-falce). Sta cità accuminciò comu un rifugiu di pirati, assassini e latri e tutta sta sorta di mala genti. 'Nta lu 379 a.C. na cità chiamata Messena fu custruiuta nta la Messenia, in Grecia. Sta genti pirderu na guerra e foru pigghiati prigiuneri e fatti schiavi. Doppu un certu tempu, stanchi di sta situazioni, ebbiru la pussibilità di arrubbari arcuni navi e scapparu pi via di mari. Si rifuggiaru nta l'isula di Sardigna e stettiru dda pi un certu tempu circannu di dicidiri chi fari.

    Anassila, tirannu di Reggiu Calabria (Italia), stancu di aviri comu vicini di casa i Zanclisi, mannò un messaggeru a li Messenisi e l'invitò a veniri in Italia. Iddu ci fici sapiri ca li Zanclisi pussidevanu terra fertili e ricca e eranu ricchi puru iddi, e chi iddu era pronto a aiutarli pi fariccilli cunquistari. Iddi accittaru e Anassila li purtò n Sicilia. Poi Anassila fici guerra a li Zanclisi pi via di mari e li vinciu mentri lu stissu ficiru li Messenisi pi via di terra. Dopu tuttu chistu li Zanclisi e li Messenisi ficiru un trattatu di coabitari comu un populu sulu e a la cità ci fu datu lu nomu di Messene, chi cu lu tempu addivintò Messina. Li messenisi poi custrueru Milazzu, ca prima si chiamò Mili, mentre un populu vinutu di Siracusa custruiu Imera.

    Lu progressu grecu in tutti Ii campi di la scienza, a stu puntu e veramenti meravigghiusu, quannu studiamu la storia di li tempi. Studiannu li punti di scienza raggiunti da parti d'iddi, putemu vidiri quantu sunnu avanti, rispettu a lu munnu canusciutu, in matimatica, astrulugia, filosufia, littiratura e tanti avutri materii. Fu pi chistu chi prima di ogni autra genti li greci occuparu la granni isula di lu Mediterraneu, quasi completamenti. La Grecia lassò un grossu signali nta la civilizzazioni di la Sicilia (appressu d'iddi sunnu l'Arabi). Li Greci circaru di purtari nta la Sicilia tutti li so' usanzi e custumi, ma non tutti attaccaru. Chiddu ch'era di bonu attaccò, ma certi modi di vita illecita nun fu mai accittata da lu populu ndiginu. La nostra lingua assimilò assai di la lingua d'iddi comu puru da la lingua latina e araba.

Li Guerri in Sicilia


    Doppu chi li greci vinniru e si stabileru n Sicilia cu novi formi di guvernu e comu putenzi lucali, cuminciaru a pinzari all'espansioni di li so' territori, e accussi si cuminciaru a fari guerra ntra d'iddi. Nta lu 552 a.C. Siracusa muviu guerra contru Camarina, picchì idda si ribillò, e Siracusa l'occupò. A Ippocrati, re di Gela, nu ci piaceru li novi vicini di casa, allura fa guerra a Siracusa e occupa Camarina. Mortu Ippocrati nta lu 492 a.C., Geloni acchiana comu re, mentri lu so cullega Enesidamu si movi versu Agrigentu di cui pigghia pussessu so figghiu Teroni nta lu 488 a.C. Qualchi annu dopu Geloni accupa Siracusa e fa la sò corti nta sta cità, lassannu Gela nta li manu di sò frati Geroni. Geloni pi consolidari la so' putenza cu alliati putenti si marita la figghia di Teroni di Agrigentu. Teroni, chi ora si senti cchiù forti puru iddu cu sta allianza, fa guerra a Imera e l'occupa. Teril, lu capu di Imera, dumanna aiutu a Anassila di Reggiu, lu quali chiama li Cartaginisi. Li Cartaginisi mannanu na putenti armata a lu cumannu di Amilcari e chistu, assemi all'esercitu di Anassila sbarca a Palermu. Si movinu contru Imera e nta lu 480 a.C. vinniru scunfitti nni la famusa battagghia di Imera da l'eserciti di Geloni e Teroni.

Ateni Si Movi / 415 a.C.


   
A causa di la lunghizza di la guerra di lu Pelopunnisu, tra Ateni e Sparta, chi durò 27 anni, Ateni si trovò bancarutta. Li casci di lu Statu eranu vacanti. Li Greci di Ateni avevanu bisognu di unni truvari buttinu e accussi allungaru la guerra purtannula nsinu a la Sicilia, chi era già na isula ricca e prospira. Lu senatu di Ateni era cuntrariu a tuttu chistu pirchì aggravava di cchiù la tirribili situazioni ecunomica di la cità, e cuntrari eranu puru l'oraculi. Ma li ginirali la vinceru. Appruntaru na putenti flotta di 120 navi e sarparu versu la Sicilia. La granni spidizioni lanciata di Ateni, nta lu 415 a.C. contru la Sicilia aveva comu capi lu gran ginirali Lamacu e l'ammiragghiu Nicia, bravissimi cumannanti. Missina e Imera nun ficiru avvicinari la flotta a la baia, ma cu l'aiutu di Segesta li Greci foru capaci di assartari di notti Ikkar (Carini) e distruggila, mentri un pocu cchiù tardi, cu n'avutru truccu, foru capaci di occuoari Catania. Quannu finalmenti si dicisiru a iri contru Siracusa, nta la battagghia di la Falcunara, Lamacu fu ammazzatu in battagghia di Calligrati, lu cumannanti di l'esercitu Siracusanu, mentri Nicia fu fattu prigiuneru e ittatu nta na cella pi essiri giustiziatu duranti li festività di la vittoria. Nicia chi aveva priatu li vincitura di aviri la vita risparmiata, quannu sappi di la fini chi l'aspittava, s'ammazzò nta la cella.

    Chista era stata na guerra longa e estenuanti, e lu populu sicilianu avia bisognu di un bonu e miritatu riposu: fisicamenti, ecunomicamenti e spiritualmenti. La vittoria di Siracusa supra Ateni nta lu 415 a.C., lassò la patrunanza di lu mediterraneu a Siracusa, chi firmò li aspirazioni espansiunistichi di Cartagini pi li prossimi dui seculi, grazi a Dionisiu I, II, Timoleonti e Agatocli.

Cartagini in Sicilia


    Cu la custruzioni di Cartagini, nta lu IX seculu a.C., l'influenza cummirciali di li Fenici ntâ Sicilia , a picca a picca si trasfurmò in accupazioni militari. Cartagini cuminciò cu l'accupari prima li territori tenuti ancora da li Sicanu-Siculi e poi si misi a accupari li tirritori greci. Chistu fu lu principiu di l'ostilità tra Cartagini e la Sicilia. La Sicilia nta lu passatu appi quarchi schirmagghia cu li Cartaginisi. ma la cchiù grossa fu quannu Cartagini nta lu 480 a.C. mannò un grannissimu esercitu, cumannatu da Amilcari Barca, a occupari la Sicilia. Siracusa e Agrigentu miseru nsemi un putenti esercitu e nta la battagghia di Imera distrussiru l'esercitu cartaginisi e ammazzaru lu stissu ginirali Amilcari. Nun passò assai tempu chi Segesta, chi sempri avia cosa di diri contru li so vicini, chiamò Cartagini pi aiutu contru Silinunti. Annibali, ginirali cartaginisi e niputi di Amilcari, pinsannu chi fussi arrivatu lu tempu di daricci na lezioni a chiddi Siciliani di Imera, chi avianu distruttu l'esercitu cartaginisi e ammazzatu a so ziu, nta la battagghia di lu 480, priparau un putenti esercitu e sbarcò nta ddu puntu di l'isula unni poi nasciu Marsala.

    Certi cità amichi comu Segesta riciveru Annibali cu granni amicizia, e chistu piaciu a Annibali ca pinsava di fari assai cu sta nova campagna militari. Prima di tutti iddu distruggiu Selinunti e poi marciò versu Imera, ma l'Imerisi nun avianu li forzi pi difinnirisi contru Annibali chi avia n'esercitu troppu granni. La resistenza di Imera fu facili a essiri abbattuta, ma Annibali detti ordini di nun ammazzari nuddu civili. Annibali avia un pianu diabolicu: iddu urdinò chi tutti li prigiuneri (eranu tridici mila) fussiru purtati a lu chianu, unni era mortu so ziu, e poi detti ordini di ammazzari a tutti a unu a unu cu la spata. Di cca Annibali movi versu Agrigentu e misi l'assediu a dda cità, la quail pi mezzu di beni agguerriti mercinari e pi l'aiutu mannatu da l'avutri cità di l'isula, reisistiu a Annibali pi assai tempu. Duranti st'assediu Annibali cariu malatu e muriu, e pigghiò postu Imilconi chi finalmenti rinisciu a pigghiari Agrigentu. Li perditi subiti di li Cartaginisi foru tantu chi Imilconi dicisi di rinunziari a la cunquista di la Sicilia e nveci pruvari di putiri teniri chiddu chi già avia occupatu finu a ora.

    Dopu un pocu di tempu Diunisiu, tirannu di Siracusa, chi nun l'avia a piaciri chi li Cartaginisi stavanu appressu porta, pinsò di libirari l'isula di li Cartaginisi. Iddu nisciu la vuci pi la Sicilia pripararisi pi na granni guerra e tanta genti, surdati di misteri e custruttura d'armi, curreru a Siracusa di tutti li parti di la Sicilia. Fu a stu puntu chi fu nvintata da li Siciliani la "catapulta", na speci di machina pi lanciari pruettili, petri, baddi di focu ecc.. L'ostilità tra Sicilia e Cartagini durò cuminciannu di Dionisiu I finu a Dionisiu II e Agatocli. Li Cartaginisi foru cacciati fora di quasi tutta la Sicilia, ma no cumpletamenti.

Li Rumani / III a.C. a VI d.C.


    Cu la morti di Agatocli l’imperu siracusanu comincia a indibbulirisi a causa di lotti interni. Li Mamertini, mircinari di la Campania, chi avianu statu sutta Agatocli, vulevanu la sò parte di la putenza siracusana, e quannu nu ci fu accunsintutu, ieru a accupari Messena. Comu si chistu nun fussi abbastanza, li Cartaginisi, apprufittannu di lu mumentu sbarcannu in Sicilia di novu. Li Siciliani strimati di li guerri e di li lotti nterni dumannanu aiutu a Pirru re di l’Epiru (278 a.C.). Pirru fici un pattu di difisa cu li Siciliani e cacciò li Cartaginisi fora di la Sicilia, ma fu firmatu a Capu Lilibeu e nun fu capaci di farili smuntari. Sta mancanza di abilità ci fici perdiri facci cu li Siciliani, e. chiamatu a Tarantu contru li Rumani, lassò la Sicilia di cursa. Intantu Geroni era divintatu tirannu di Siracusa, e doppu aviri rinfurzatu la so pusizioni e rinfurzatu l’esercitu cunquistò autri cità e poi muviu l’esercitu contru li Manmertini di Messena. Sti mercenari di la Campania avianu pigghiatu Messena a tradimentu.

    Geroni doppu un n’assediu chi durò assai rinisciu a cunquistari Messena cu l’aiutu di Cartagini, cu cui avia fattu un trattatu di difisa. Li Mamertini chi si vantavanu di essiri discinnenti di lu diu Marti, diu di la Guerra (lu stissu diu di guerra di li Rumani), dumannaru aiutu a li Rumani. Chisti vinniru, accuparu Messena, ficiru un trattatu di difisa cu Geroni, ci dettiru lu so territoriu e cuminciaru a cummattiri li Cartaginisi pi mannalli fora di la Sicilia, cu na Guerra chi durò vinti quattru anni. Chista fu la Prima Guerra Punica. (264-241 aC.). Nta la Sicunna Guerra Punica (218-201 aC.), li Rumani, sparti di li Cartaginisi, ebbiru a cummattiri puru contru Siracusa, picchì Siracusa avia dichiaratu indipindenza di li Rumani. Nta lu 215 a.C. li Rumani, cu n’esercitu putenti assediaru Siracusa. Fu n'assediu longu e dulurusu pi tutti dui li parti, e nta chistu assediu li siciliani si distingueru pi granni valuri.

    Unu di sti figghi di Siracusa di stu tempu fu lu matamaticu e nvinturi Archimedi. Iddu, cu li so nvinzioni, detti assai da fari a li Rumani duranti l’assediu. Oltri ad avutri cosi, Archimedi abbruciava li navi di li Rumani chi si avvicinavanu troppu a li mura di la cità, cu li specchi ustura, chi iddu mitteva n pusizioni supra li turri di la cità. Archimedi fu lu nvinturi di la leva, e fu a st’occasioni chi dissi: “Datimi un puntu d’appoggiu e vi sullevu lu munnu.” Fu puru iddu chi scupriu lu numaru fissu (p greca) pi risolviri l’aria di lu circulu, quannu lu truvo`, nisciu a curriri pi li strati di Siracusa, scurdannusi ca era nudu, gridannu: “Eureka, Eureka!”, chi significa : Lu truvai, lu truvai!. Marcu Aureliu Marcellu era lu ginirali di l’armata rumana, e quannu doppu tri anni d’assediu la cità cadiu nta li manu di li Rumani, iddu detti ordini di nun ammazzari Archimedi. Un surdatu ca nun canusceva Archimedi l’ammazzò mentri lu scenziatu travagghiava nta la so stanza. Marcu Aureliu chianciu pi la perdita di lu granni matematicu e ci detti una sipurtura cu granni onuri.

    Cartagini fu puru scunfitta e fu ridutta a na cità senza putenza, ma lu senatu rumanu nun era cuntentu di sapiri chi Cartagini era ancora n pedi, specialmenti Catoni lu Vecchiu. Un ghiornu Catoni îu all’assimblia e mustrò a lu senatu na ficu frisca e la passò attornu pi falli persuadiri, e assicurò a tutti chi dda ficu vinia di Cartagini. Chistu ci dimustrava quantu era vicina Cartagini a Roma e quantu era granni lu periculu pi Roma a causa di sta vicinanza, e perciò, iddu, concludiu “Carthago delenda est.”, (Cartagini devi essiri distrutta). Lu senatu, subitu dopu, a causa di Cartagini nun aviri ossirvatu attentamenti lu trattatu di paci, ci fici la Terza Guerra Punica (149-146 aC.), e Roma distruggiu cumpletamenti Cartagini senza dirittu di ricostruzioni.

    La Sicilia pi assai tempu fu lu postu unni si cummatteru tanti guerri, e puru chiddi di li Rumani contru Cartagini . Li Siciliani nu cummattinu cchiù pi la propria libirtà, ma su custritti a cummattiri pi una o n’avutra putenza. Un sensu di mancanza di ragiuni di vita s’impatrunisci di la granni Isula. La giuvintù nun avi cchiù na meta, ora sunnu indifferenti a tuttu chiddu chi succedi. Scipioni lu Giuvini, ginirali rumanu, veni di Roma cu un granni esercitu e fa sapiri a la giuvintù siciliana di prisintarisi a iddu armati e cu cavaddi. La giuvintù ci va cu li cavaddi ma senza armi, e si  po' leggiri nta ddi facci ca nun hannu nuddu entusiasmu. Scipioni allura si pigghia li cavaddi e a iddi li licinzia. Dopu di chistu Scipioni moviu contru Cartagini, la distruggiu e vinniu tutti li prigiuneri comu schiavi.

    Li Rumani n Sicilia fannu lu megghiu chi ponnu pi nun influenzari lu modu di viviri di l’Isula. A lu stissu tempu, pi teniri un certu cuntrollu supra li Siciliani, portanu qualchi novità nta la vita pulitica e giuridica di la Sicilia. Tutti li repubblichi siciliani ponnu continuari a guvirnarisi pi cuntu d’iddi, ma cu la partecipazioni di un Consuli o un Quisturi o un Prituri rumanu, mentri un deputatu di ciascuna ripubblica, elettu da lu populu, po' rapprisintari la so' repubblica a Roma. La dominazioni rumana fu chidda chi durò cchiù di tutti l’avutri in Sicilia. I Rumani, comu tutti l’eserciti di occupazioni, mposiru li so tassi, e pi cullittari sti tassi ncarricaru lu so' Consuli, lu Quisturi o lu Prituri.

    Chistu, a so vota, nsemi a lu magistratu di lu postu, truvava modu di apprufittari iddu pirsunalmenti sia cu farisi amici cu li pirsuni ncarricati o abbusannusi di lu putiri chi ci dava la ripubblica e i rapprisintanti currutti chi eranu a Roma. Iddi aggiudicavanu li cuntratti di cullezioni all’asta, a cu pagava di cchiù. Chisti eranu cuntrattura lucali chi poi avianu lu ncarricu di cullittari li tassi. Sti cuntrattura, prutetti di li currutti rapprisintanti di Roma, agghiuncevanu avutri grossi percentuali pi lo so' prufittu. Si dici chi lu Quisturi Verre, diligatu a cullittari li tassi di li Rumani, addivintò accussì riccu chi arrivò a fari prestiti a lu guvernu di Roma. Iddu fu lu cchiù granni latru di ddu tempu, e fu accusatu comu tali da lu stissu grannissimu oraturi rumanu Marcu Tulliu Ciceroni, di aviri purtatu disastru economicu a la Sicilia, a causa di la sò avidità.

 

Li Guerri Sirvili in Sicilia / 134-100 a.C.


    Cchiù tardu la Sicilia ricumpari nta la scena storica cu li Guerri Sirvili. Sti guerri fôru causati di li ribellioni di li schiavi. Ci nni fôru dui di sti guerri in Sicilia: una capiggiata da Eunu d’Apomea (134-132 a.C.), e l’avutra capiggiata da Salviu (104-100 a.C.). Tutti dui sti guerri custaru a li Rumani migghiara di surdati; sti guerri fôru firoci e crudeli di na parti e l’avutra, ma nfini tutti dui fôru vinti di li Rumani, una di lu Consuli Rupiliu e l’avutra di lu Consuli Marcu Aquiliu. A causa di sti ribellioni assai ristrizioni fôru mposti supra lu populu sicilianu nta li diritti civili, e una di sti restrizioni fu chidda di pruibiri a tutti li siciliani di pussidiri o purtari armi. Roma, comu avutri nazioni avianu fattu prima d’idda, fici di la Sicilia un postu di vacanza favulusu, e gran nummaru di aristucratici rumani vinevanu n Sicilia pi gudirisi la putenza balsamica di lu clima. Roma ora si truvava all’apogeu di la so' grannizza. Cu tutti li so' nimici eliminati l’Imperu si cumincia a godiri dda tantu suspirata “Pax Romana”, la Paci Rumana. Però tuttu chiddu chi cria l’omu cu lu tempu finisci, e quannu Roma era a lu puntu cchiù iavutu di la so' putenza, la corruzioni di li so' guvirnanti era puru a lu puntu cchiù iavutu, mittennu accussì li basi pi la so caduta.

Novi Invasioni in Sicilia / 440-535 d.C.


    Cu l’indebbulimentu e la caduta di l’Imperu Rumanu nta lu 476 d.C., la situazioni pulitica n Sicilia canciò drasticamenti. L’Imperu Rumanu a stu puntu era già divisu in dui: Imperu Rumanu d’Orienti e Imperu Rumanu d’Occidenti. La Sicilia fu data a l’Imperu Rumanu d’Orienti, e guvirnata da un guvirnaturi li cui subalterni sucavanu economicamenti lu sangu a la granni Isula. La Sicilia nun nteressa cchiù a nuddu a parti di mettiri e cullittari tassi all’impazzata. Chistu è un tempu di canciamenti mpruvvisi e da ora n poi la Sicilia, a causa di mancanza di stabilità pulitica, va attraversu tanti nvasioni. Infatti è pi l’indiffirenza di l’Imperu chi la Sicilia nta lu 440 cadi nta li manu di li Vandali e cchiù appressu di li Goti. Ancora cchiù appressu la Sicilia cadi nta li manu di l’Ostrogoti e poi ancora veni accupata di novu da li Vandali.

Intreventu Bizantinu / 535-827 a.D.


    Finalmenti, doppu quasi un seculu di atrucità, Belisariu, un ginirali di l’Imperaturi Giustinianu I, libirò la Sicilia di li Vandali. Ma chista nun è la fini pi li mali di la Sicilia. La succissioni di tanti Mpiratura a lu tronu di Custantinopuli e li pisantissimi tassi e abusi sempri mposti supra l’Isula, purtaru la Sicilia a dinucchiuni, tantu chi nta lu 718 e nta lu 781 l’appusizioni contru Custantinopuli era accussi forti chi causò na ribellioni chi anticipò li futuri tentativi di l’atonomia Siciliana. Nta lu 663 l’Imperaturi Bizantinu Custanti II vosi trasfiriri la capitali a Roma. Siccomu bona parti di l’Italia era guvirnata da li Longubardi, Custanti priparò un putenti esercitu. Vinutu a terra a Tarantu, occupò la Puglia e la divastò finu a arrivari a Roma. Li Longubardi però turnaru cchiù armati e Custanti, scunfittu a la battagghia di Beneventu, scappò prima ntâ Calabria e poi in Sicilia, unni iddu, lu stissu annu fici capitali di l’imperu Siracusa, purtannu cchiù disastru economicu a la Sicilia. Custanti II rignò finu a lu 668, annu in cui fu assassinatu da cuspiratura. Lu figghiu, Custantinu IV, purtò la capitali di novu a Custantinopuli. Nta stu tempu di suffirenza la Sicilia si distinguiu facennu granni contribuzioni a la cresia cattolica. Nta lu 678, Agatuni, un palermitanu fu elettu papa, e Liuni II fu puru un papa Sicilianu elettu nta lu 682. N’avutru papa palermitanu fu Cononi elettu nta lu 686, appressu ci fu Sergiu I nta lu 687, Stefanu III nta lu 768 chi fu l’urtimu papa sicilianu.

L’Arabi / 827-1060


    L’Arabi, chi pi tantu tempu tinevanu d’occhiu la Sicilia e unni tanti voti avianu fattu incursioni, senza mai cunquistari l’Isula, finalmente deciseru ca era arrivatu lu mumentu, mentri l’Imperu Bizantinu era mpignatu a cummattiri nta l’Asia Minori, di occupari la Sicilia. L’Arabi sbarcaru a Capu Lilibeu e lu chiamaru Marsa Alì, Portu di Alì, chi poi fu trasfurmatu a Marsala. Chistu era un populu barbaru e sarvaggiu chi divastò cità e campagni, ammazzannu senza riguardu a nuddu e affirmannu la sò putenza di na manera crudeli e barbarica. Come si chistu nun fussi abbastanza, continuaru a spinciri l’esercitu finu nta li Pugli, allargannu lu so' Imperu sparti chi in Africa puru in Europa, comu nun avianu fattu mai prima d’ora.

    Appena si sistimaru nta li so' cunquisti, li Mori organizzaru la Sicilia nta tri “Valli”: “Val di Mazara”, nta la parti Nord-Ovest di la Sicilia, : "Val Demone”, nta la parti di lu Nord-Est e “Val di Noto”, nta la parti Sud-Est di l’Isula. La capitali era Palermu unni stava lu guvirnaturi, chiamatu Emiru. Palermu, dopu chi si rassirinaru li cosi, acquistò granni sviluppu economicu e granni mpurtanza. La cità avia quasi tricentu mila abitanti e un gran numaru d’industri e un gran cummerciu. L’Arabi desiru granni mpurtanza a l’agricultura cu la cultivazioni di aranci, limuna, canna di zuccaru, risu e pianti di cevusi bianchi chi eranu vitali pi l’industria di la sita (Li vermin di la sita mancianu sulu pampini di cevusi).

    Iddi divisiru la pupulazioni in “tributaria, chiddi chi pagavanu tassi, “vassalli” chiddi chi appartinevanu a iddi comu genti cunquistata, e la servitu` cuntadina, chiddi chi travagghiavanu la terra, e lassaru li Cristiani liberi di praticari la so' religioni. L’Arabi purtaru n Sicilia na granni ricchizza culturali di scienza, littiratura, filosofia, astrologia, arti ecc. Stu populu cu lu tempu, perdiu li modi viulenti e nta un certu modu si cunfunniu cu la populazioni lucali, e mentri circava di nfluinzari u so' modu di viviri supra li siciliani, puru accittaru, in parti, lu modu di vita di li Siciliani, finu a lu puntu chi, a parti certi cosi d’impurtanza, comu la riligioni, pareva comu si li du’ populi avissiru addivintatu unu. Doppu la distruzioni di assai cità siciliani, fatta da Ibraim, versu l’annu milli, pigghiò lu cuvernu Imilconi, di la discinnenza di li “Fatimiti“ (di Fatima figghia di lu prufeta Maumettu), chi era un omu di bona natura e di giustizia. Cu Imilconi li Siciliani cuminciaru a essiri trattati n'anticchia megghiu, e cuminciaru ad aviri quarchi spiranza di migghiuramentu.

    Infatti fu sutta lu cuvernu di stu Emiru chi li Siciliani appiru lu pirmissu di putiri rifabbricari li so' casi. Chistu è un trascrittu di na littra di l'emiru di Sicilia a li so dipinnenti di la pruvincia di Palermu:- Muhammed ben Aabol Allah, il vostru signori Adelkum el Chibir, ti vasa la fronti, ti saluta assai e ti dici: La mia Grandi Persona ti comanda di fari rifabbricari li cità diruccate…, la mia Gandezza di Adelkum el Chibir ti dici, o Muhammed ben Aabol Allah chi li uomini chi si distiniranno, dovranno portari con essi le mogli e i figli, perchè in pocu tempu li casi diruccati saranno fatti e sirvirannu pi abitazioni a quella genti. A ognunu chi farà la sua casa, quella ristirà franca a lui, perchè la Mia Grandezza cosi cumanda: In chistu modo tutti circhiranno di perfezionari la sua casa…- L’Arabi ficiru granni cosi pi la Sicilia. Cu la so' civilizzazioni lassaru signali incancillabili nta la nostra isula. Ci sunnu volumi e volumi chi parranu di l’innumirevuli cosi chi ficiru nta li campi di l’arti, filosofia, matematica, astronomia ecc. ecc. Li Mori dominaru la sicilia pi quasi tri centu anni. Fu all’iniziu di lu secunnu seculu chi li Mori cuminciaru a luttari fazioni contru fazioni pi l’egemonia di la Sicilia marcannu accussi l’indibbulimentu e lu principiu di la fini di lu so' Imperu.

Li Nurmanni D'Altavilla / 1060


    Li Nurmanni eranu un populu di lu Nord, forsi di la Svezia, chiddi chi nuatri canuscemu comu li Vichinghi, chi versu la fini di lu seculu decimu, esercitavanu brigantaggiu pi campari ed eranu addivintati un problema pi la Francia. Iddi avianu lu so' esercitu, chi era assai firoci e crudeli, ma eranu assai disciplinati e sapianu fari qualunqui sacrificiu, puru chiddu di la vita, pi lu beni di la comunità. Arrubavanu e ammazzavanu senza pinsaricci a tutti chiddi chi risistevanu, nta li cità e nta li campagni. Fu un re francisi, Carlu lu Semplici, chi circò di firmarli, uffrennucci un territoriu pi stabilirisi e di farisi cristiani si firmavanu di fari tantu scempiu nta li cuntrati. Iddi accittaru e lu re ci detti na parti di tirritoriu, e siccomu iddi eranu chiamati Norsmen, la terra ora d'iddi, si chiamò poi Nurmandia e fôru ricanusciuti di la curuna di Francia. Eccu comu nui ora canuscemu sta genti comu li "Nurmanni".

    Nta lu seculu XI nta la Nurmandia c'era un omu mpurtanti ca era conti D'Altavillla, chistu era lu Conti Tancredi chi  aveva cincu figghi masculi: Guglielmu, Draguni, Rubertu, Unfredu e Ruggeru. Sti giuvini, come l'aristucratici francisi, participaru a li Cruciati, e quannu nu sappiru cchiù chi fari si furmaru un picculu esercitu e addivintaru mercenari, sirvennu cu li pagava megghiu. Fu comu mercenari chi vinniru cchiù di na vota in Italia ad aiutari cui n'aveva di bisognu. Mentri si truvavanu a cummattiri e aiutari n'esercitu, mpruvvisamenti si vinniru a truvari senza capu, picchì lu capu passò a lu nimicu. Lu nimicu era l'Imperu Bizantinu, contru cui iddi luttavanu ed era l'esercitu bizantinu chi circava di supraffari l'esercitu di li Pugli.

    Guglielmu, chiamatu Bracciu di Ferru, lu cchiù granni di li frati, fu numinatu Conti da li so' frati, si fici capu di l'esercitu Puglisi, scunfissi l'esercitu bizantinu e si fici patruni di li Pugli. Semu nta lu 1042. Da ora n poi è na cursa viloci di accriscimentu di la putenza Nurmanna e la criazioni di lu Regnu di Sicilia. Guglielmu muriu nta lu 1046, lassannu comu capu so frati Dragoni. Dragoni fu assassinatu nta lu 1051, e Unfredu ereditò lu titulu di Conti e l'atorità supra li terri. Ancora giuvini Unfredu cadiu malatu e, prima di moriri, nta lu 1057, detti lu titulu e l'atorità a so frati Rubertu. Rubertu, chiamatu lu Guiscardu, addivintò prestu l'omu cchiù putenti di dda terra. Ci avia statu però sempri un problema: finu a ora li Nurmanni nun avianu nudda atorità ligali. L'occasioni di risolviri stu problema si prisintò nta lu 1058, quannu Binidittu X e Nicola II si cumpitevanu lu papatu. Rubertu fu chiamatu ad aiutari Nicola II contru Binidittu X. Li Nurmanni assartaru lu postu unni s'era rifuggiatu Binidittu X e lu ficiru prigiuneru.

    Papa Nicola prestu fici l'obbricu sò e numinò Rubertu Duca di li Pugli, Calabria e Sicilia. C'era però n'autru problema: nudda di sti terri era cumplitamenti libira. Ligalmenti sti terri appartinevanu a l'Imperu Rumanu d'Orienti. Chistu però nun bastava; parti di sti terri eranu nta li manu di li Greci e lu restu, nclusa puru la Sicilia eranu nta li manu di li Maumittani. Ma chistu nun avia mpurtanza pi Rubertu, chiddu chi era mpurtanti era ca iddu avia arricivutu riconuscenza ufficiali, comu Duca, da parti di l'aristocrazia di ddu tempu. Rubertu, dunqui, cu la binidizioni papali accuminciò na campagna di cunquista.

    Nta lu 1060 libbirò la Calabria da lu restu di l'esercitu bizantinu e fici a so' frati Ruggeru Conti di Calabria. Nta lu 1061 attravirsò lu strettu di Missina e ci livò Missina a l'Arabi. Nta 1071 catturò Bari chi era l'urtimu puntu di risistenza di li Bizantini. Sti frati, chi avianu sempri avutu un forti sensu di pruprietà, si accorsiru chi sti terri veramenti nun appartinevanu a l'Imperu Bizantinu nè mancu a li Greci, li quali avianu dumannatu aiutu a Rubertu contru l'Arabi, e tantu menu appartinevanu a chisti urtimi, chi l'avianu occupatu pi l'urtimi 250 anni. Accussi dicideru di accupalli e di farisinni patruna.

Li Nurmanni in Sicilia / 1060-1194

 

Palermo - Cappella Palatina
Palermo - Cappella Palatina

    Pigghiannu vantaggiu di li lotti pulitichi chi a ddu tempu esistevanu tra i vari capi musulmani, Duca Robertu cuntinuò a prissari l'esercitu in Sicilia, e nta lu 1072, dopu un brevi assediu Palermu cadiu nta li manu di li Nurmanni. A stu puntu Rubertu numinò a so frati Ruggeru Gran Conti di Sicilia, e accussi, Ruggeru, divintò Conti di Calabria e Sicilia. Ruggeru pigghiò a cori lu so titulu e cuminciò na lotta sistimatica contro li Musulmani di Sicilia, e ci vosiru quasi trent'anni anni prima chi cumplitò la cunquista giugrafica e demugrafica di la Sicilia, unni ci stavanu Greci, Arabi, Francisi, Latini e, naturalmenti, Siciliani.

    Dopu la morti di lu Duca Rubertu, nta lu 1082, Ruggeru pigghiò residenza n Palermu, e numinò sò niputi Guglielmu (figghiu di Rubertu), Duca di li Pugli. Ruggeru si accorsi subitu chi la Sicilia era ricca di risorsi umani: tra l'Arabi c'eranu guirreri valurusi, matimatici e scinziati. Tra li Greci c'eranu granni navigatura e omini di midicina e li Latini eranu ricchi di storia e littiratura. Allura iddu ebbi la visioni di lu granni Statu chi iddu vulia fari: uniri la Sicilia sutta un capu, e lu so' poppulu essiri lu populu cchiù rispittatu di lu munnu, mittennu accussi li basi pi lu primu Statu assolutu d'Europa. Risulvuti tutti li problemi esterni a la Sicilia Ruggeru s'intirissò di l'affari interni di l'Isula, pinsannu nun sulu a lu benistari di l'esercitu, ma di tutti li Siciliani, cumprisi ddi genti chi dicideru di stari n Sicilia dopu la so' occupazioni, chi ora fannu puru parti di lu so' populu. Assai pueti musulmani scapparu duranti la cunquista Nurmanna, avutri dicideru di ristari e Ruggeru tollerò li religioni e li lingui di ongi genti, prumuviu l'immigrazioni e lu cummerciu e cuminciò la ri-cristianizzazioni e la ri-latinizzazioni di la Sicilia nta li sensi riligiusi e linguistici rispettivamenti.

    Ruggeru fici forti sforzi pi unificari la Sicilia sutta ogni aspettu, facennu sentiri Arabi, Latini, Nurmanni, Greci e Siciliani comu si fussiru n casa propria. Basannu la sò giustizia supra la giurisprudenza rumana e adattannu certi liggi pi lu sò bisognu, iddu si assicurò chi tutta dda genti diffirenti era trattata egualmenti. Fu dovutu a la ginirusità di Ruggeru l'aviri trattinutu granni menti, tra l'Arabi e li Greci, nta Sicilia, arristannu ultimamenti rispunsabili pi lu granni patrimoniu storicu, littirariu e scentificu chi arristò n Sicilia. Lu Gran Conti muriu nta lu 1101, e lassò dui figghi: Simuni di ottu anni e Ruggeru di sei. Comu iddu vosi fu sipoltu a Miletu n Calabria. A Ruggeru successi Simuni e poi, siccomu Simuni muriu giuvineddu, pigghiò postu Ruggeru comu Gran Conti di Sicilia cu lu nomu di Ruggeru II. A lu mumentu di la succissioni Ruggeru avia deci anni.

Sicilia lu Regnu di lu Mediterraneu / 1130


    Ruggeru II continuò a siguiri la visioni di so patri. Quannu muriu so cucinu Guglielmu, Duca di li Pugli, iddu agghiunciu ddu territoriu a chiddu di la bassa Italia, comu succissuri di dirittu e furzò l'aristocrazia di ddi terri a giurari fidiltà a iddu. Ora Ruggeru avia Napuli, Capua, Pugli e Calabria assemi a la Sicilia. A causa di la belligiranza di li baruna nurmanni di la bassa Italia, Ruggeru, nta lu 1129, cunvucò un Parlamentu a lu quail iddu nvitò nun sulu li nobili ma puru lu cleru e li rapprisintanti di lu populu e dumannò a iddi di numinallu Re. Lu Parlamentu accunsintiu e Ruggeru si fici convalidari lu titulu di Re da l'antipapa Anacletu II, furmannu accussì lu primu statu assolutu, chi era statu lu sonnu di so' patri, e furmannu lu primu Parlamentu europeu. Ruggeru ora era lu re di Sicilia, un regnu di na nazioni unita, lu Regnu di Sicilia, ca supravvissi cchiù di setti seculi.

    Nta lu 1139, Ruggeru II, pi livari ogni dubbiu, pi lu so' titulu di Re (picchì veramenti lu papa Anacletu II, era statu un anti-papa) cunvinciu papa Innucenzu II a ricunfirmaricci lu titulu. Lu papa accunsintiu e Ruggeru fu ncurunatu Re a la corti di Palermu, lu 25 dicembri, cu na cirimonia accussi lussusa e mai vista. Ruggeru si fici ncurunari lu iornu di Natali pi mettiri nta la menti di lu so' populu ca iddu avia un dirittu divinu a la curuna di Re, e fici fari un mosaicu nta la chiesa di la Marturana, a Palermu, unni iddu è ncurunatu Re da lu stissu Gesù Cristu. Ruggeru scelsi comu residenza di la sò curti Palermu, e criò n'atmosfera tali unni Siciliani, Latini, Greci, Giudei, Arabi e Nurmanni stavanu assemi amichevulmenti, e fici di la so' curti lu megghiu centru culturali di lu munnu cunusciutu. Ruggeru stissu parrava tri lingui: Grecu Arabu e Latinu. Versu la fini di la so' vita iddu avia allargatu lu so' regnu in quasi tutti li terri di lu Mediterraneu. Lu so' regnu fu fermu e stabili e durò cinquant'anni. Ruggeru muriu nta lu 1154.

Li Dui Guglielmi / 1154-1189


    A Ruggeru successi sò figghiu Guglielmu, chi fu ntilligenti conu so' patri, ma no accussi ginirusu. Gugliemu, chiamatu Lu Malu, ebbi assai problemi cu lu papatu, cu l'Imperu Rumanu-Bizantinu e cu li nobili di la bassa Italia, chi cuntinuamenti si alliticavanu e si sciarriavanu. Versu lu 1156 Gugliemu avia sottamisu li nobili e furzò papa Adrianu IV a ricanusciri la Munarchia Siciliana a la quali iddu agghiunciu l'Abbruzzi e li Marchi. Guglielmu I rignò sulu unnici anni, iddu muriu nta lu 1166. A la so morti successi so' figghiu Guglielmu II, a cui fu datu lu suprannomu di Bonu, chi fu ncurunatu Re nta la Cattidrali di Palermu quannu ancora avia quattru anni, però avutri assumeru la riggenza finu a chi iddu arrivò all'età ligali e a quattordici anni lu maritaru a la figghia di Enricu II di Inghilterra. Stu matrimoniu fu cilibratu a Palermu, e, li nobili ngrisi, chi vinniru n Sicilia pi l'occasioni, arristaru ammiravigghiati a la magnificenza e lu lussu di la curti Siciliana e lu riccu modu di viviri di li Siciliani, chi era lu megghiu di l'Europa. Sfurtunatamenti Guglielmu nun ebbi eredi cu la rigina Giuvanna d'Inghilterra, e lassò lu tronu apertu a cu lu puteva pigghiari. Guglielmu II muriu nta lu 1189, giuvini, all'età di trentacincanni. Cu la so' morti lu sangu di li Nurmanni a lu tronu di Sicilia si fici assai rarifattu.

Enricu VI / 1194-1197


    Dopu la morti di Guglielmu II ci fôru assai pritinnenti a lu tronu di Sicilia. Tancredi, sempri di lu sangu di li Nurmanni, Conti di Lecci, fu numinatu Re di lu Parlamentu di Palermu. Lu regnu di Tancredi fu difficili picchì iddu ebbi a luttari forti pi tinirisi la curuna di Re. Li Bauna di li Pugli si ribbillaru contru d’iddu e chiamaru Enricu VI pi aiutu, Riccardu Cori di Liuni muviu Guerra contru Tancredi e l’Arabi a Palermu si ribillaru. Iddu però seppi affruntari a tutti e li tinni tutti sutta cuntrollu. A causa di tutti sti lotti, la visioni di Ruggeru I e Ruggeru II pi na Sicilia unita sutta na liggi cu eguaglianza pi tutti, scumpariu quasi tutta.

    Cuminciaru a nasciri sciarri tra Cristiani e Musulmani, picchì chisti ultimi si sintevanu minacciati nta la so' riligioni e li propri modi di pinsari, mentri li primi pinsavanu chi era vinutu lu mumentu di nun duviri suppurtari ccchiù li Musulmani. Un incidenti di pocu cuntu, pruvucatu di li Cristiani, purtò a na ribellioni di li Mori chi ebbi a essiri cuntrullata cu la forza e assai spargimentu di sangu. Lu regnu era scossu di tinsioni e dimustrazioni pi mancanza di na guida ferma. Dui misi dopu la so' morti, a Ruggeru II ci avia nasciutu na figghia: Custanza. Cchiu` appressu la maritaru cu Enricu figghiu di Fidiricu Varbarussa.

    A la so' morti assumiu la curuna di lu Sacru Imperu di Germania so' figghiu Enricu. Appena si sistimò, Enricu, riclamannu lu regnu di Sicilia pi parti di so' muggheri Custanza, vinni in Italia cu n putenti esercitu e cu pruntizza e dicisioni scinniu finu a Napuli e si nn’impatruniu. A Salernu fu timpuraniamenti scunfittu di Tancredi, pirdennu pirfinu a so' muggheri, fatta prigiunera di lu nimicu. Ma Tancredi, ricanuscennu chi Custanza era una di lu so' stissu sangu la fici libirari. Ntantu mentri Tancredi è a Salernu, ci arriva la nutizia di la morti di so' figgiu Ruggeru, ancora giuvineddu. Appena ricivuta sta nutizia iddu curriu pi Palermu, unni entru pochi misi, pi lu duluri di la morti di lu figghiu, muriu di crepacori nta lu frivaru di lu 1194. So muggheri Sibilla pigghiò la riggenza pi so' figghiu Guglielmu III. Enricu, ora senza essiri cuntrastatu, occupò tutta la bassa Italia e triunfantimenti trasiu n Palermu nta lu nuvemmiru di lu 1194.

    Enricu VI era un omu firoci e crudeli. Iddu si misi a spargiri violenza e morti dappirtuttu. Trattava li Siciliani comu nimici, ma la so' crudeltà era diretta cchiù a li Musulmani, facennu scappari na gran parti pi scantu di la vita. È ora, cchiù chi a qualunqui avutru tempu chi li musulmani lassanu la Sicilia cu lu cori in pena, la terra chi ormai iddi la canuscevanu comu la so' terra, sparti ogni cosa, a stu puntu iddi eranu Siciliani, diffirenti sulu pi la so' riligioni. Quantu a la famigghia Riali, Enricu prima mannò Sibilla e li so' figghi fora di la Sicilia, ma si tinni a Guglielmu III cu la scusa chi lu duveva crisciri pi la curuna di Sicilia, pi lu beni di lu regnu. Poi, p’assicurarisi lu so' futuru e chiddu di li so' discinnenti, fici accicari e castrari a Guglielmu e lu fici chiudiri nta na cella suttirrania unni muriu doppu un longu suffriri. Chistu marca la fini di l’era Nurmanna n Sicilia.

Fidiricu II / 1197-1256


    Enricu VI, partiu pi na Cruciata, ma cadiu malatu e muriu di malaria a Missina nta lu 1197. Tri anni prima, nta lu 1194, ci avia nasciutu un figghiu, e, a la morti di Enricu, Custanza so muggheri assumiu la riggenza di lu tronu pi l'infanti Fidiricu. Menu di un annu dopu, Custanza, dopu aviri affidatu a so' figghiu e lu so' regnu a Papa Innucenzu III, muriu di malatia. Custanza, pi essiri sicura chi so' figghiu Fidiricu fussi statu crisciutu n Palermu comu un Sicilianu e chi lu regnu fussi prisirvatu pi iddu, lu fici ncurunari Re nta lu 1197, quannu avia sulu tri anni. A quattordici anni, età ligali, addivintò Rignanti De Facto (di fattu),e a quinnici anni, nta lu 1209, lu maritaru cu Custanza D'Aragona, vedova di lu Re di Ungheria. Nta stu mentri, lu Sacru Imperu di Germania avia ristatu senza un Re e papa Innucenzu III cunvinciu a Fidiricu di moviri la so curti nta la Germania nta lu 1215.

 

Fidiricu II, Re di Sicilia
Fidiricu II, Re di Sicilia

 

    Fidiricu nu era filici luntanu di la so' amata Sicilia e la so' curti di Palermu, e siccomu l'aristocratici Siciliani luttavanu ntra d'iddi, p'acchiappari cchiù chi putevanu, comu avianu fattu dopu la morti di Ruggeru II, iddu dicidiu di turnari. Fidiricu riturnò n Sicilia nta lu 1220, cu lu granni sognu di riunificari lu regnu di Sicilia cu l'Imperu di Germania. Di novu, comu autri avianu fattu, Fidiricu ebbi a ristabbiliri liggi e ordini nta lu regnu. Dopu lu so' ritornu, Fidiricu cunvinciu papa Onoriu, cu la prummisa chi iddu avissi difinnutu la putenza di la Chiesa, di ncurunallu Impiraturi. Fidiricu îu a Roma e, nta lu 1221, fu ncurunatu Imperaturi di lu Sacru Rumanu Imperu e Re di Sicilia. Riturnatu n Sicilia fici na bella ripulitura pi ristabiliri la liggi e l'ordini; fici illigali lu iuocu d'azzardu e la prostituzioni e misi gravi punizioni pi tutti chiddi chi in un modu o n'avutru viulavanu la liggi. La bistemmia fu pruibita, tutti li mircanti Ginuvisi foru mannati fora di la Sicilia e ubbligò li Giudei a mittirisi na fascia nta lu brazzu pi essiri ricanusciuti di tutti l'autri citatini.

 

Enna / Turri di Fidiricu II
Enna / Turri di Fidiricu II

 

    Quannu acchianò Gregoriu IX supra lu tronu papali, Fidiricu fu ubbligatu a îri nta na Cruciata. Nta lu canali di Sicilia l'equipaggiu di la so' flotta fu pigghiatu di na malatia nfittiva e Fidiricu fu custrittu a turnari a Bari. Papa Grigoriu nun cridiu a chistu, e cridennu chi fussi na scusa di Fidiricu, ci mannò forzi contru lu so' esercitu. Fidiricu sbandò li forzi papali e lu papa lu scumunicò. Un pocu di tempu dopu, Fidiricu, pi mustrari a lu papa la so' bona vuluntà, partiu pi n'avutra Cruciata, e travirsata la Palistina, accupò Gerusalammi senza isari un ditu. Riturnatu in Italia si appi a scuntrari di novu contru li forzi papali e Fidiricu furzò lu papa a firmari un trattatu di paci nta lu 1229. Finalmenti Fidiricu si truvò n paci e cuminciò a travagghiari supra la so' visioni Statali chi avia sugnatu pi tantu tempu, cuminciannu a chiamari a la so' curti e prutiggennu innumirevuli littirati e scenziati, facennu di la Sicilia lu cchiù granni e cchiù brillanti centru culturali d'Europa. Ancora na vota la Sicilia è lu parraciu d'Europa: la fama di la so' biddizza naturali e artistica è la maravigghia di li populi. Sutta a Fidiricu la Sicilia riacquistò la magnificenza chi avia pirdutu cu Tancredi e Enricu e di novu fu ammirata comu lu "Iardinu D'Europa".

    Ora chi paci e benessiri si trovanu supra sta terra, Fidiricu si duna iddu stissu a li so' studi. Di li so' scritti, unu di li megghiu travagghi di Fidiricu è lu "Liber Augustalis", unni iddu metti li basi di la "Munarchia Assuluta". Fidiricu, pi la sua ditirminazioni e sensu comuni a comu teniri tanti populi diffirenti uniti e cuntenti, pi lu so' amuri di cunuscenza, cu cui iddu purtò tanti menti brillanti a la so' curti, pi lu so' modu di cuvirnari saggiu e ntilliggenti, pi la so' ntilliggenza comu omu di lettiri, pi la so' gran canuscenza di lingui (iddu parrava setti lingui), fu chiamatu Splendor Mundi, lu Splinnuri di lu Munnu. Iddu istituiu chidda chi poi fu chiamata la Scola Puetica Siciliana. Fu la Scola unni nasciu la prima littiratura volgari (cioè non latina), dannu li primi scintilli a dd'Umanesimu chi duveva viniri, e anchi Danti ammisi ca la Scola Siciliana di la curti di Fidiricu II fu la prima e la meggiu Scola chi mai esistiu. La Scola Siciliana produciu chidda chi avissi statu la futura lingua Italiana.

    A causa di la morti primatura di Fidiricu, lu corsu di la storia pigghiò na via diffirenti: la Scola vinni abulita e muvuta di la Sicilia a la Tuscana, unni Danti Alighieri affirmò la lingua Tuscana comu la nova lingua volgari cu lu nomu di Dolce Stil Novo. Sutta Fidiricu nasciu pi la prima vota na Monarchia Assoluta chi uniu nun sulu la Sicilia ma puru l'Italia di lu Sud, pricidennu la stissa Italia, chi finu a tardu fu un gruppu di cità autonomi e la stissa Europa unni la Munarchia si truvava ancora nta nu statu di furmazioni. Dopu tanta granni storia, criata di li Nurmanni, è bonu sapiri chi lu Gran Conti Ruggeru è sipoltu a Miletu, Ruggeru II nta la Cattidrali di Palermu, e li dui Guglielmi nta la Cattidrali di Munriali. A la morti di Fidiricu, nta lu 1256, successi so' figghiu Corradu, distinatu di so' patri a essiri lu prossimu re di Germania e di Sicilia, e comu Curradu IV a essiri Mpiraturi di lu Sacru Imperu di Germania.

Carlu D'Angiò e li Angiuvini / 1266-1282


    Nta lu frattempu Manfredi, figghiu illeggittimu di Fidiricu, mentri Curradu era fora di la Sicilia, si numinò Riggenti di lu regnu, e dopu aviri cummattutu contru li forzi di papa Innucenzu IV, e, avennu vinciutu, si fici ncurunari Re di Sicilia nta la Cattidrali di Palermu. Lu papa, chi nun avia mai avutu a piaciri li germanisi, chiamò li Francisi contru Manfredi, e pricisamenti Carlu I D'Angiò, frati di Luigi IX, Re di Francia. L'esercitu francisi fruntiggiò l'esercitu di Manfredi nta la battagghia di Beneventu, e, l'esercitu di Manfredi, fu trucidatu, cumprisu Manfredi, chi pi ordini di Carlu I D'Angiò, fu ittatu sutta un ponti. Li sò surdati, chi avianu un cori cchiù piatusu, lu cummigghiaru di petri, ma Innucenzu IV, arrabbiatu, lu fici disuttirrari e lu fici mettiri supra la spunna di lu ciumi pi serviri di pastu a l'animali.

    L'urtimu di li Svevi, e ancora cu tanticchedda di sangu Nurmannu, era Corradu lu Giuvini, figghiu di Curradu IV e niputi direttu di Fidiricu II. Dopu la morti di Manfredi Curradu fu chiamatu da la Germania pi fari Guerra a Carlu I D'Angiò. Curradu vinni da la Germania e occupò tanti cità italiani, trasennu e occupannu puru Roma, dopu aviri scunfittu li forzi Vaticani. Ccà Curradu fu proclamatu Imperaturi. Subitu doppu, mentri ancora duravanu li fistività, Curradu, mpruvvisamenti, partiu cu lu so' esercitu pi la Sicilia. Na simana dopu, fu cunfruntatu di l'esercitu di Carlu I. Curradu, chi avia granni perditi, stava pi vinciri, quannu a Carlu, quasi scunfittu, ci arrivaru rinforzi. Li furtuni vutaru e Curradu, scunfittu, scappò, ma tradutu di n'amicu, fu cunsignatu nta li manu di li surdati di Carlu, chi lu fici decapitari nta la Piazza di lu Carmini a Napuli e lu fici ittari ntôn fossu. Carlu D'Angiò cu la so' crudeltà tirrurizzò la Sicilia, l'Italia e puru l'Europa. Pirsicutò li Siciliani, li Musulmani, li Greci e li Latini e tutti chiddi chi nun eranu francisi.

    Iddu n Sicilia livò tutti li mpiati Siciliani di l'uffici pubblici e ci misi tutti francisi e tutti li ncarrichi di cuvernu lucali li detti a genti francisi. A li Siciliani e a tutti di la bassa Italia cunfiscò li terri, li pussidimenti, la libirtà e in certi casi puru li fimmini. L'oddiu contru li francisi crisceva cchiù forti di un ciumi supracchinu e vinia fora da tutti li pori di li Siciliani.

Lu Vespru Sicilianu / 1282


    N Sicilia c'era, e c'è ancora, l'usu di cilibrari cu na scampagnata lu iornu dopu Pasqua. Ddu iornu si chiama Pasquetta. Nta ddu iornu la genti si nni va n campagna cu manciari e viviri pi divertirisi. Lu 31 di marzu di lu 1282, la genti di Palermu avia iutu fora cità pi cilibrari la Pasquetta. A li Siciliani era pruibitu purtari armi, mentri li Francisi caminavanu sempri armati. Ddu iornu un granni gruppu di genti era arricugghiutu nta nu spaziu vacanti di la campagna, attornu a la cresia di lu Santu Spiritu, unni oggi c'è lu gran cimiteru di Santa Ursula. Un surdatu francisi, chi si chiamava Drangottu, ucchiò na bedda picciutta, si ci avvicinò, e, cu la scusa di vidiri si purtava armi, si misi a tuccarla. La picciotta affruntata, svinni. So' maritu ultraggiatu di chistu, si ittò supra lu francisi , lu disarmò, e, primu chi nuddu putissi firmarlu, l'ammazzò.

    Fu comu na scintilla: ntôn lampu tutti li surdati francisi chi eranu attornu foru ammazzati, e la fudda, addivintata na massa nfuriata, curreva pi la cità gridannu tutta la notti:- Morti a li Francisi!-, e tutta la notti fu un macellu di surdati francisi. Ma nu si firmaru a chissu. Pinsannu chi li francisi si putissiru vestiri di civili pi putiri scappari, quannu ncuntravanu a quarcunu lu custrincevanu a diri la parola "ciciri ", e si la pirsuna era francisi e diceva "kikiri" ci pirdeva la vita. L'insurrezioni, chi già si avia iutu priparannu sigretamenti, si sparsi rapidamenti pi tutta l'Isula, e, n tempu ca nun si dici, tutti li Francisi foru cacciati fora di la Sicilia. Tuttu chistu accuminciò n Palermu all'ura chi li campani di li cresii sunavanu lu vespru, la fini di la iurnata lavurativa e pi sta ragiuni l'insurrezzioni arristò nta la storia cu lu nomu di Vespru Sicilianu.

    Pi Carlu I, chista fu na pinnula amara d'agghiuttiri, e pruvò cu qualunqui menzu di ripigghiari cuntrollu di la situazioni. Ma lu curaggiu sicilianu mustrò di essiri troppu pi lo so' esercitu. Li Siciliani affunnaru la flotta di Carlu e furzaru Carlu a rifuggiarisi a Napuli. Carlu nun puteva rinunziari a la Sicilia e pruvò tanti voti, cu l'aiutu di lu papa, di ripigghialla. Pi sta ragiuni successi chidda chi fu chiamata la Guerra di Novant'Anni, un numaru di guerri nta diffirenti frunti e cu diffirenti genti pi mezzu di li quail li Francisi e lu papatu circaru di ricunquistari la Sicilia, cu gravi ripercussioni pulitichi nta tutta l'Europa. La Guerra fu finalmenti firmata da lu papa Gregoriu XI cu lu trattatu di Avignon nta lu 1372, quannu finalmenti la Cresia rinunziò a lu so' dominu timpurali. Lu Vespru Sicilianu fu dda rivoluzioni chi pi la prima vota nta la storia affirmau lu valuri unitariu di un populu, ddu valuri chi poi pruvucò li muvimenti rivuluziunari di l'Europa di lu seculu XIX.

    Fu duranti lu Vespru Sicilianu chi nasciu la bannera siciliana, cu lu trattatu stipulatu tra Palermu e Curliuni, pi cummattiri contru li Angiuini, lu nimicu cumuni. Lu russu di la bannera di Curliuni fu misu a lu latu di lu culuri oru di la bannera di Palermu, in un disignu diagunali cu n'aquila durata nta lu mezzu di la Bannera. Seculi appressu la bannera fu appruvata da lu Parlamentu Sicilianu comu la bannera di la Sicilia e a lu postu di l'aquila ci fu misa la Trinacria, na facci cu tri gammi chi currinu, chi è lu simbulu di la Sicilia.

La Dinastia D'Aragona / 1282-1479


    Dopu lu Vespru, li Baruna Siciliani, c'un muvimentu parlamintari stratigicu, scelsiru Petru D'Aragona comu Re di Sicilia. Cu Petru D'Aragona li Siciliani appiru certi difficultà, picchì Petru vuleva fari n'accordu cu Carlu I d'Angiò. Ma dopu li forti rifiuti di li Siciliani, Petru fianlmenti si misi da lu latu di li Siciliani. Ma chistu nun firmò li problemi chi vinevanu a truvari lu populu sicilianu. La Casa d'Angiò nun avia rinunziatu a la Sicilia, e papa Binidittu IV, partiggiannu pi la dinastia di l'Angiò, scumunicò Petru e li Siciliani e convinsi Carlu I a moviri contru Petru d'Aragona. Petru scunfissi Carlu e pigghiò prigiuneru a sò figghiu, Carlu lu Zoppu, chi arristò prigiuneru di Petru finu a la morti di so' patri.

    Nta lu 1285 tutti li pritinnenti a lu tronu di Sicilia mureru unu dopo l'avutru. A Re Petru successi lu so' terzu figghiu Fidiricu III comu re di Sicilia ( iddu era figghiu di Custanza, figghia di Manfredi, chi era figghiu illegittimu di Fidiricu II). Lu sognu di Fidiricu III era chiddu di cuntinuari supra lu caminu di so' nannu Fidiricu II: riturnari la Sicilia a la grannizza rigali e daricci autonomia. Papa Bonifaciu VIII lu cuntrastò e fici iri a mali tutti li boni idéi di Fidiricu. Stu papa vidennu quantu era difficili pi l'Angiuini ripigghiarisi la Sicilia, tissennu na trama, cunvinciu la soru di Fidiricu, Iolanda, a maritarisi a Rubertu, figghiu di Carlu d'Angiò. Dopu lu matrimoniu, papa Bonifaciu cunvinciu Giacumu II di Aragona a purtari Guerra contru a so' frati Fidiricu di Sicilia. Giacumu scunfissi la flotta di Fidiricu, ma nun vosi occupari la Sicilia, nveci si nni turnò nta la Spagna cu tuttu l'esercitu. Papa Bonifaciu si ntisi ca li so ntiressi supra la Sicilia foru viulati e chiamò a Carlu di Valois pi cumannari l'esercitu di Rubertu d'Angiò contru Fidiricu.

    Duranti la campagna di Carlu, n Sicilia successi na pestilenza, lu so' esercitu fu quasi distruttu di dda malatia e Carlu fu custrittu a firmari la paci di Caltabillotta, cu lu pattu chi li Angiuini avianu a lassari la Sicilia na vota e pi sempri. Ma chistu nu assicurò a li siciliani na longa paci. Fidiricu di la Sicilia, Rubertu di Napuli e lu papa di Roma pinsavanu sempri comu supraffarisi l'unu cu l'autru. La furtuna era altirnata: certi voti vinceva Rubertu, avutri voti Fifiricu. A un certu puntu un granni esercitu Angiuinu vinni n Sicilia sbarcannu vicinu Carini. Nun rinesceru a fari mai nenti e a causa di mancanza di manciari, di acqua putabili e a causa di n'epidemia chi ci fu a ddu tempu, Rubertu appi a ripassari lu Strettu di Missina e turnari a Napuli.

    Appressu Fidiricu a cunuscenza di li tragedii cumminati di papa Giuvanni XXII e Rubertu d'Angiò, anchi duranti paci dichiarata, fici sapiri chi iddu era ancora contru Rubertu. Pi chistu Fidiricu fu scumunicatu e cu iddu tutti li Siciliani, e pi quattordici anni li cresii in Sicilia restaru chiusi. Nta tutti li so' quarant'anni di regnu Fidiricu luttò assai granni e putenti nimici, e anchi si muriu comu Re di Sicilia, nta lu 1337, nun ci dettiru l'occasioni di rializzari lu so' sognu, di fari di la Sicilia chiddu chi so' nannu, Fidiricu II, vuleva chi la Sicilia fussi: cioè lu cchiù granni regnu d'Europa, si non di lu munnu, e cu l'atonomia.

    A Fidiricu successi so' figghiu Petru II e sutta d'iddu li Siciliani foru afflitti di avutri guerri. Nsemi cu lu ribillarisi di li Baruna Siciliani, Rubertu d'Angiò, aiutatu da papa Binidittu XII, vinni di novu n Sicilia e accupò Termini, e a stu puntu, Petru II, picchì nun si vosi suttamettiri a la vuluntà di lu papa, fu scumunicatu cu tutti li Siciliani. N'avutra vota Rubertu d'Angiò manna forzi contru la Sicilia e accupa Milazzu e li isuli Lipari. Re Petru muriu nta lu 1342, nta lu stissu annu chi muriu Rubertu d'Angiò, e cu la so' morti la Sicilia îu ncontru a un granni piriudu d'incirtizzi. Di novu, l'Angiuini, apprufittannu di lu mumentu di disordini, mannaru un granni esercitu contru la Sicilia e sta vota lu dannu fu assai. Li Angiuini arrivaru cu na granni flotta e un esercitu putenti, occuparu Agrigentu, Trapani, Palermu e Siracusa. Di ora n poi la Sicilia tra guvirnanti debuli e li tragedi di l'aristocrazia, lotti e gilusii di li Baruna e li cungiuri di l'aspiranti straneri a lu tronu di Sicilia, addiventa un tiatru di anarchia cu decadenza ecunomica e pulitica.

    La Sicilia e li Siciliani sunnu abusati economicamenti, socialmenti e puliticamenti sempri di cchiu`. Diventanu sempri cchiù poviri a causa di tassi pisantissimi e perdita di libirtà, pirdennu puru la vuluntà di travagghiari. Tuttu chistu purtò a un guvernu straneru e a la perdita di puru la minima spiranza di atonomia. Nta lu seculu XV la Sicilia cadiu cumplitamenti sutta l'infuenza di la dinastia Aragonesi, la quali abuliu lu regnu e nni fici di la Sicilia un pussidimentu. Cu tuttu ciò, accuminciannu cu Alfonsu d'Aragona, la Sicilia, pi la prima vota dopu tantu tempu, ebbi paci e tranquillità. Però lu novu statu di cosi, comu si dissi, livò a la Sicilia lu regnu e nni fici un viciregnu, pirdennu pi sempri l'atonomia. Ad Alfonsu, re bonu e giustu, nta lu 1458, successi Giuvanni d'Aragona. Sutta lu so' regnu ci fôru assai summossi pupulari e assai fatti di sangu dovuti a li lotti interni di li baruna. La Sicilia fu puru afflitta di assai ncursioni turchi, e li Siciliani si distingueru a luttari contru di chisti cu granni valuri.

La Dominazioni Spagnola / La Dinastia di Asburgu / Carlu V d'Austria / 1479-1713


    A la morti di re Giuvanni successi Firdinannu II, lu Cattolicu, chi si maritò cu Isabella di Castiglia. Chistu fu lu re chi unificò la Spagna e ci detti li caravelli a Cristoforu Colombo. Sutta Firdinannu dui tirribili disgrazi fôru ittati supra la Sicilia: l'Inquisizioni di lu Santu Uffiziu e l'espulsioni di li Giudei di la Sicilia. Nta lu 1483, lu Granni Inquisituri, Tummasu Torchimanda, fu capaci di cunvinciri papa Sistu IV, contru li prutesti di lu populu sicilianu, di stabiliri l'Ufficiu di l'Inquisizioni n Sicilia, e lu stissu granni Inquisituri, nta lu 1492, cunvinciu re Firdinannu a espelliri, cu n'edittu, li Giudei di la Sicilia, unni iddi avianu statu pi l'urtimi milli e quattrucentu anni. Li Giudei eranu la vita di la Sicilia sulu pi la so' cuntribuzioni economica, e l'opposizioni a l'edittu di lu re fu granni di ogni cetu suciali, cuminciannu da lu stissu vicirè, ma senza risurtatu.

    Lu prossimu vicirè chi Firdinannu mannò n Sicilia fu Ugu Muncada. Chistu si adupirò senza stancarisi pi lu vantaggiu di lu re. Trattò li siciliani comu schiavi pirsunali e arrivò a lu puntu di lassari mulistari da l'omini soi li fimmini siciliani, comu avianu fattu li surdati di Carlu I d'Angio`. Di novu, chista fu l'urtima cucchiarata: li Siciliani si ribillaru, ammazzannu surdati spagnoli quasi ripitennu lu Vespru Sicilianu. Muncada appi a scappari di Palermu pi sarvarisi la vita. Subbitu doppu di stu fattu Ferdinannu muriu senza lassari eredi. Comu risultatu, so niputi, Carlu V d'Austria ci successi comu re di Spagna. A lu stissu tempu a causa di scarsizza di manciari la scuntintizza e summossi ginirali s'avianu allargatu pi tutta la Sicilia. Iornu pi ghiornu c'eranu rivuluzioni e insurgenzi cu na granni cospirazioni chi fu capiggiata da Gian Luci Squarcialupu, chi vuleva abbattiri li Spagnoli e libbirari la Sicilia di lu duminiu straneru. Sfurtunatamenti nun fu capaci di truvari assai aiutu tra la pupulazioni.

    Li Nobili organizzaru un contracorpu a Squarcialupu, e, facennu n'accordu cu lu Vicirè, rinisceru a catturari e livari di menzu l'insurgenti. Dopu turnata la carma, nta l'Isula, Carlu V addivintò cchiù affabili versu li Siciliani, e pirchì li Siciliani ci dettiru un granni aiutu nta la spidizioni di Tunisi, contru li Musulamni, unni li Siciliani si distingueru pi valuri supra tutti l'avutri, Carlu prummisi di rispittari la Sicilia e li Siciliani. Pi la prima vota, dopu tantu tempu, li Siciliani gurdaru lu propriu rignanti cu rispettu, ammirazioni e quasi cu affettu. La vittoria supra li Musulmani a Tunisi nun fu la fini di la pirateria nta lu Mediterraneu. Carlu V nun finiu lu travagghiu contru li turchi comu avissi dovutu fari subitu e li pirati incheru li mari quasi immidiatamenti, tinnennu in continuu piriculu tutti li cità di li costi siciliani e di li costi balcani. L'Imperu di Carlu era granni e iddu era solitu diri ca lu suli nun cuddava mai nta lu so' imperu, e iddu avia ragiuni quannu si pensa ca lu so' imperu arrivava finu a la luntana terra di l'America. Appuntu a causa di la grannizza di lu so' imperu, Carlu avia diffiultà a tinillu unitu e in paci, e finalmenti, stancu di lu travagghiu chi nun avia fini, nta lu 1556, lassò l'Imperu nta li manu di so' figghiu Filippu II, e si rititrò nta lu munasteru di San Geronimu, nta Spagna, unni muriu nta lu 1558.

    Filippu II ricanuscennu chi la pirataria di li Turchi paralizzava lu cummerciu supra li mari e terrorizzava li populi nta li cità custeri, nta lu 1571 furmò n'allianza cu lu papa Piu V, Venezia, li Cavaleri di Marta e la Casa Savoia, pi libbirari li mari e li terri da lu piriculu turcu na vota pi sempri. A lu 7 di ottubri, 1571, li forzi alliati ncuntraru l'armata turca a Lepantu. Dopu na battagghia furiusa e sanguinusa l'alliati scunfiggeru li turchi difinitivamenti. La contribuzioni di li Siciliani nta sta mprisa fu veru granni sia di omini chi di navi e sia di valuri. Ntantu li Siciliani si iavanu stancannu di lu duminiu straneru, picchì Filippu II, comu quasi tutti chiddi prima d'iddu, nun fici nenti pi alliggiriri li suffirenzi di li Siciliani. Anzi siccomu detti lu guvernu di l'Isula a li Vicirè, chisti trattavanu li Siciliani sulu pi lu prufittu chi nni putevanu trarri pi la curuna e pi iddi stissi. Di cchiù Filippu II detti manu libbira all'Uffiziu di l'Inquisizioni, e, a causa di chistu, cintinara di Siciliani fôru abbruciati a lu palu o turturati, spissu sulu pi causa di suspetti o accusati pi gilusia.

    La perdita di l'atonomia, lu guvernu di li Vicirè, chi sfruttavanu li Siciliani, li tassi eccessivi assummati cu piriodi di caristia e pistilenza, esaperaru lu populu finu a lu puntu di insurgenza, di li quali ci nni fôru tanti nta lu seculu XVI. Un risurtatu di la perdita di la libbirtà pi un populu porta un sensu di ntilligenza, duplicità e ngannu, chi poi sunnu la simenza pi lu banditismu. Chistu urtimu fenomenu, sibbeni ha accumparutu e scumparutu pi l'urtimi dui cent'anni, sutta Filippu II si allargò, minacciannu l'atorità e l'aristocrazia. Ci vosi un forti, dicisivu e scattru Vicariu Ginirali, lu Principi Franciscu Moncada di Paternò, nominatu di lu Vicirè, pi mettiri un frenu a stu finomenu. N'avutra mprisa di Filippu II fu chidda di cunquistari li isuli Filippini (numinati accussi pi iddu).

    A Filippu II, nta lu 1598, successi so' figghiu Filippu III. Lagnusu e senza vuluntà di guvirnari, iddu affidò lu guvernu a lu so' Primu Ministru Franciscu Gomez di Sandoval, Duca di Lerma e, cchiù appressu, a lu figghiu d'iddu Cristobal, Duca di Uceda. Sutta li Vicirè di Filippu III l'abbellimentu di li cità siciliani, specialmenti di Palermu e Missina, cuntinuò. Lu Duca di Maqueda, nominatu Vicirè di Sicilia di Filippu III, nta lu 1600 fici stagghiari n Palermu la strata chi ancora oggi porta lu sò nomu: la via Maqueda. Puru sutta Filippu III, la pirateria, chi avia ricuminciatu a crisciri nta li mari, divintò na minaccia forti pi li cità di li costi siciliani e italiani. Iddu misi nsemi n'avutra armata, ma nun fu mai capaci di distruggiri li Musulmani cumplitamenti. A Filippu III successi lu figghiu, Filippu IV, nta lu 1621. Comu so' patri, fu un rignanti debuli e puru iddu affidò lu guvernu di lu so' regnu a lu Primu Ministru. Era amanti di l'arti e si detti a la prumozioni e prutizioni di li stissi. Nta lu 1624 la Sicilia suffriu na granni pistilenza, duranti la quali Filibertu di Savoia, Vicirè di Sicilia, aiutannu li malati, sutta un sensu di duviri, ci lassò la vita. Duranti stu piriodu tragicu lu populu di Palermu priava la Virginedda Rusulia pi firmari la murtalità. Si dici ca propriu duranti la pesti, un cacciaturi ebbi un sonnu, in cui la Virginedda ci rivilò unni eranu li so' ossa e di îri a pigghialrli e purtarli n prucissioni pi li strati di Palermu. Accussì fu fattu e la pistilenza cissò.

    Pi sta ragiuni fu stabilutu lu "Fistinu" di Santa Rusulia, pi cui ogni annu, nta lu misi di lugliu, la cità di Palermu fa tri ghiorna di granni fistività in onuri di la Santa, chi fu acclamata prutittrici di Palermu. Nta lu 1646, la caristia ci fu di novu. L'atorità si fici pigghiari di supprisa di la mancanza di manciari e si truvò senza menzi di emergenza, allura pruvaru di risolviri lu problema diminuennu lu pisu di lu pani e a lu stissu tempu isannu lu prezzu. Chistu fu comu un cirinu chi addumò, e scuppiò l'insurrezioni chi, accuminciata a Missina, si sparsi comu un lampu a Palermu e in tutti li cità di la Sicilia. Nta tuttu lu seculu XVII, rivuluzioni e repressioni si sigueru una appressu a l'avutra pi tanti ragiuni chi però avianu tutti la stissa basi: lu malu e abusivu modu di guvirtnari di la curti di Spagna, tramiti li so' Vicirè. A Filippu IV, nta lu 1665, successi Carlu II. Chistu rignanti avia problemi emozionali e fu fisicamenti e mentalmenti debuli. Lu so' regnu fu cchiù chi avutru na riggenza di partiti diffirenti di la so' curti, e sutta d'iddu li cosi n Sicilia nun migghgiuraru pi nenti.

Luigi XIV e la Quatruplici Allianza


    Nta tuttu lu seculu XVII cuspirazioni, rivuluzioni, e repressioni si sussigueru una appressu all'avutra pi tanti ragiuni chi però, pi la parti maggiuri, eranu un muvimentu di classi, a causa di li suprusi di la nubiltà. Quarcuna fu causata di lu malu guvernu di li vicirè. A Missina, sempri a causa di li suvirchiarii fatti di l'aristocrazia, nta lu 1671, si furmaru dui partiti: unu di lu populu, o sia demucraticu, e l'avutru di li nobili, o sia aristocraticu. Li cosi arrivaru acussi malu puntu, chi nta lu 1674 lu partitu demucraticu muviu lu populu a la ribellioni e si misi a rubari e abbruciari li casi di li nobili di tutta la cità. Lu Vicirè vinni di Palermu cu li so' forzi e ristabliu la carma. Ma fu na carma fausa. Un paru d'anni doppu Messina si ribillò di novu e sta vota fici scappari lu vicirè cu tutti li so' forzi. Ora li Missinisi, scantannusi di perdiri la nova acquistata libbirtà, dumannaru aiutu a Luigi XIV Re di Francia. Luigi, putenti nimicu di lu regnu di Spagna, fu cuntenti di accuntintari li Missinisi e ci mannò na putenti flotta pi pruteggiri Missina, cu lu scopu di occupari tutta la Sicilia.

    Luigi XIV, dopu cinc'anni di forti vittori pi terra e mari supra li forzi spagnoli e olandesi, pinsannu chi li so' vittorii supra li mari putissiru fari gilusiari li ngrisi e macari nterviniri contru d'iddu, firmò mprovvisamenti l'ostilità contru la Spagna, abbannunannu Missina a la minnitta di li spagnoli chi già riturnavanu. La tragedia cchiù granni di tutti ci vinni a la Sicilia cu lu gran tirrimotu di lu 1693. Stu tirrimotu fu diffirenti di tutti l'avutri chi ci avianu statu; chistu scossi la Sicilia comu si avissi statu di li funnamenta. Ci fu la sinzazioni chi avia vinutu lu mumentu di l'avvirarisi di la prufizia secunnu la quali la Sicilia avia affunnari nta lu mari, e li marinara attravirsannu lu Mediterraneu, a un certu puntu avissiru dittu: -Hic olim Trinacria fuit.- (Cca na vota c'era Trinacria, cioè la Sicilia).

    Cu stu tirrimotu la Sicilia nun ghiu a lu funnu di lu mari, ma quannu tuttu finiu, sissantamila pirsuni avianu persu la vita. Intantu, Carlu II, chi avia rignatu, prima sutta na riggenza, mentri era sutta età, e poi facennu guvirnari parti un partitu austriacu e parti un partitu spagnolu, a la so' morti, nta lu 1700, lassò lu tronu di Spagna a lu Duca d'Angiò, niputi di Luigi XIV di Francia, e lu primu di li Borbonici, addivintannu Re di Spagna cu lu nomu di Filippu V. Filippu avia sulu sidici anni quannu divintò Re, e Luigi XIV fu lu so' cunsiggheri. Luigi di Francia cuminciò a ntroduciri nta la Spagna liggi e usanzi francisi e rimpiazzò tuttu lu pirsunali cchiù mpurtanti nta li posti di guvernu cu diplumatici francisi. Luigi nun si firmò sulu a chistu, ma pigghiò un interventu attivu nta lu guvernu e nta li dumini spagnoli. Chistu allarmò li putenzi europei e pi chistu l'Olanda, l'Austria, l'Inghilterra e la Danimarca, chi nta lu 1689, avianu furmatu la Quatruplici Allianza, contru Luigi XIV, muveru di novu contru la Francia e la Spagna. Chista fu chiamata la guerra di Succissioni di Spagna, chi scuppiò nta lu 1704 e durò finu a lu 1709. La Francia fu difinitivamenti scunfitta, e finalmenti cu lu trattatu di Utrecht fu tuttu sistimatu, lassannu Filippu V re di Spagna, ma ci livaru la Sicilia, chi fu data a lu Duca Vittoriu Amedeo II di Savoia pi vuluntà di l'Inghilterra.

La Casa di Savoia / 1713-1720


    Finalmenti dopu tantu tempu la Sicilia ebbi lu so' Re, e sta vota era puru talianu, li Siciliani eranu filici. Ma la cuntintizza di lu populu sicilianu nu era nta lu cori di Vittoriu Amedeo II, chi si truvava 'n Sicilia pi vuliri di l'Inghilterra, picchì lu so' cori era nta lu Piamunti unni iddu era duca. Vittoriu Amedeo stesi 'n Sicilia menu di un annu e poi turnò 'n Piamunti, lassannu 'n Sicilia un Vicirè. Ancora na vota li Siciliani si ntisiru traduti e abbannunati. Nta lu 1718 la Spagna ripruvò a ricunquistari la Sicilia. Na granni flotta spagnola bluccò lu portu di Palermu e l'esercitu spagnolu sbarcò e accupò Palermu. Vittoriu Amedeo II si lamintò cu l'Inghilterra, la quali vitti st'occupazioni comu na minaccia a la so' patrunanza di li mari e comu n'offisa a lu trattatu di Utrecht.

Carlu VI d'Austria / 1720-1734


    Cu l'occupazioni di la Sicilia di parti di la Spagna, li quattru nazioni di la Quatruplici Allianza, Austria, Inghilterra, Olanda e Danimarca, muveru guerra di novu a la Spagna. Nta lu 1720 la Spagna fu rispinta di novu dintra li so' cunfini, Vitoriu Amedeo II ebbi la Sardigna e la Tuscana, mentri la Sicilia îu a l'Imperaturi Carlu VI d'Austria. Li Siciliani eranu giubilanti di aviri a Carlu VI comu Re di Sicilia, ma la cuntintizza nun durò assai. L'avarizia di stu novu Re si dimustrò uguali e forsi cchiù forti di tutti li rignanti prima d'iddu. Nta lu 1729, la Spagna mannò na putenti Armada a bluccari lu portu di Palermu, tagghiannu ogni rifurnimentu a Carlo VI. Dopu cinc'anni di assedio, Carlu nun putennu cchiù risistiri a la pressioni di l'armata spagnola, lassò la Sicilia. Finalmenti cu lu trattatu fra l'Inghilterra, la Francia e la Spagna, la Sicilia fu livata a Carlu VI, e fu data a li Burbuna.

Li Burbuna n Sicilia / 1734-1860


    Nta lu 1734 li forzi spagnoli sbarcavanu prestu 'n Palermu, e, mentri lu Vicirè cu l'Imperatrici d'Austria e tutta la curti di la rigina scappava di cursa pi Siracusa pi mbarcarisi e scappari di la Sicilia, Carlu VI, lassata la Sicilia riturnò a Vienna. Li forzi spagnoli traseru 'n Palermu n'avutra vota 'n gloria, facennu Carlu III di li Burbuna, figghiu di Filippu V, Re di lu Dui Sicilii. Ancora na vota li spiranzi di li Siciliani pi aviri lu so' Re e l'atonomia si spinceru versu lu celu cu la venuta di stu Re. Appena li forzi spagnoli accuparu pusizioni chiavi a Missina e Palermu, Carlu III vinni di Napuli, chi iddu avia prima cunquistatu, pi pigghiari pusessu di la Sicilia. Iddu trasiu prima a Missina e poi a lu diciottu di Mggiu, 1735, trasiu 'n Palermu. Carlu III fu ncurunatu 'n Palermu lu 3 di lugliu 1735, e lu giubilu euforicu di li Siciliani arrivò a li celi. Siccomu la ncurunazioni fu fatta 'n Palermu, iddi prisumeru ca finalmenti ora avevanu lu so' Re. Dopu la ncurunazioni, Carlu stesi 'n Palermu sulu n'avurti cincu iorna, e cu gran duluri di cori li Siciliani vittiru lu so' Re partiri pi Napuli, riturnannu la Sicilia a la viciriggenza.

    Però, anchi si luntanu di la Sicilia, Carlu III fu unu di li megghiu guvirnanti chi si avianu avutu nta assai tempu. Di Napuli Carlu desi lu pirmissu a li Siciliani di numinari lu so' propriu Cunsigghiu di Sicilia e di eleggiri lu so' prisidenti di Cunsigghiu. Puru riammisi li vecchi liggi e privilegi di lu Regnu di Sicilia, chi eranu stati abuluti di tantu tempu, e trattò li Siciliani cu rispettu e ginirusità. Carlu fu rispunsabili pi assai canciamenti 'n favuri di li so' suggetti, sia 'n Italia chi 'n Sicilia. Spissu cunsurtava lu Cunsigghiu di Sicilia pi nfurmarisi comu iavanu li cosi e purtari canciamentu pi migghiurari lu benistari di li Siciliani. Accuminciò la custruzioni di la prima Casa di li Poveri 'n Palermu, accuminciò la fatturia di maiolica a Capodimonti, e ridduciu di assai lu brigantaggiu 'n Sicilia, cuminciò la nomina di viscuvi siciliani, limitò la putenza di l'Uffiziu di l'Inquisizioni e custruiu ricoveri pi li picciriddi abbannunati.

    Nta lu 1759, Ferdinannu VI, frati di Carlu e Re di Spagna, muriu e Carlu ebbi a pigghiari la curuna di lu regnu di Spagna. Pi sta ragiuni iddu detti lu regnu di Napuli e Sicilia a so' figghiu Ferdinannu, chi avia sulu ottu anni. Na vota ca si carricò lu novu regnu, Carlu fu accussì nchiffaratu cu l'affari di Spagna, ca mancu si vutò na sula vota a taliari li vecchi suggetti chi lassava nta li manu di lu Vicirè, Marchisi Giuvanni Fugliani d'Aragona. Stu Vicirè fici assai pi li Siciliani, eppuru, a causa di na forti caristia, lu populu di Palermu insurgiu contru d'iddu, no pi na curpa d'iddu stissu, ma picchì si facia cunsigghiari di genti chi nveci di aiutari a iddu a faricci fari bonu guvernu, ci davanu mali cunsigghi contru lu populu e iddu l'ascutava. Duranti l'insurgenza lu populu di Palermu cu minacci e nzurti accumpagnò lu Vicirè a lu portu e lu mannò fora di Palermu. Intantu Ferfinannu IV di Napoli fici sapiri chi era megghiu ca li Siciliani si calmassiru, si no ntirviniva cu l'eserciru. A causa di st'insurgenza, poi, tri omini fôru arristati e cunnannati a mortii, fôru ammazzati , squartariati e esposti a li Quattru Canti di cità, pi tutti vidirli e serviri di esempiu a cui avissi idei rivoluziunari.

    A la fini di la riggenza, nta lu 1774, lu Marchisi d'Aragona ebbi rinnuvata la nomina, ma, subitu dopu, lu primu ministru di Ferdinannu fu capaci di fallu richiamari e rimpiazzarlu cu lu Marchisi Duminicu Caracciolu. Stu Vicirè fu rispunsabili di cunvinciri a Ferdinannu di chiudiri lu Santu Uffiziu di l'Inquisizioni, e, finalmenti, dopu tri seculi, lu Regnu di li Du' Sicilii era libbiru di l'orribili mostru chi avia statu l'Inquisizioni. Caracciolu fu Vicirè di la Sicilia pi cinc'anni. Nta lu 1786 fu richiamatu di Ferdinannu pi essiri lu so' Primu Ministru. A Caracciolu successi lu Principi Francescu D'Aquinu di Caramaicu. Caramaicu fu megghiu di Caracciolu e in pocu tempu fici fari assai riformi, un pocu a favuri di li nobili, di cchiù a favuri di lu populu. Fici assai riformi tirreri e eliminò li tassi chi li Baruna cullittavanu di lu populu. E detti diritti civili e giuridici a lu populu. Iddu puru promossi l'istruzioni, ncarricannu Agustinu De Cosmi, famusu pedagogu, a stabbiliri scoli nta tutta la Sicilia.

    Caramaicu muriu nta lu 1795 sutta circustanzi suspittusi. Si suspittò ca muriu avvilinatu pi la gilusia di un cunsiggheri vicinu a Ferdinannu. Lu risintimentu, la scuntintizza e la pena causata di la so' morti si ntisiru 'n tutta l'Isula. Lu Principi Caramaicu fu forsi la prima vittima, 'n Sicilia, di la Rivoluzioni Francisi. Iddu fu suspittatu di na possibili cospirazioni giacubina, data la sua rilazioni passata cu assai pirsunalità di lu guvernu francisi quannu avia statu ammasciaturi nta la Francia. Dopu la morti di Caramaicu nu scantu istericu si sparsi pi lu regnu di Ferdinannu: lu scantu di cospirazioni giacubini era vistu a ogni dovi, e la risposta a tali minaccia fu data di la furmazioni di nu statu di polizia cu l'eliminazioni di ogni libbirtà, risultannu in un guvernu assulutu comu quasi a na tirannia. Lu modu di agiri di Firdinannu versu li so' suggetti fu troppu duru. Iddu pruibbiu lu viaggiari dintra e fora di la nazioni, firmò li turista chi vinevanu di l'avutri nazioni, pruibbiu l'assembramentu, e fici mettiri n carceru o cunnannari a morti genti, sulu pi suspetti.

    Nta lu 1799, cu la minaccia ca li francisi avanzavanu versu Napuli, Ferdinannu fuiu pi la Sicilia, unni si stabiliu e unni, supra tutti l'avutri abusi chi fici, stabiliu un regnu di tirruri cu la so' milizia riali pi guardarisi di li Giacubini. Sta milizia 'n nomu di lu Re usava tutti li tipi di abusi e abuminazioni contru li Siciliani. Versu la fini di lu stessu annu, 1799, Ferdinannu riacquistò lu regnu di Napuli pi mezzu di lu so' ginirali Cardinali Ruffu, chi assicutò li francisi e s'impatruniu di novu di lu regnu. Lu ritornu di lu regnu di Napuli a Ferdinannu vitti la riprissioni cchiù brutta di la storia. Tutti chiddi chi avianu favurutu li francisi e puru chiddi suspittati di aviri favurutu li francisi, anchi senza nudda prova, genti comuni e puru nobili, fôru turturati, prucissati summariamenti e misi a morti. Fu peggiu di la stissa Rivuluzioni Francisi, sulu, chista carnificina era fatta di un re e no di na fudda assitata di sangu. Mentri sti massacri eranu fatti a Napuli, lu Re e la Rigina si passavanu lu tempu a divirtirisi 'n Palermu, comu si chiddu chi succideva a Napuli iddi nun lu sapissiru.

    Nta lu 1802, dopu chi li cosi si calmaru un pocu, Firdinannu turnò a Napuli. Nta lu 1805, di novu sutta n'avutra minaccia d'invasioni di Napuliuni Bonaparti, ora Re d'Italia, Ferdinannu pruvò di spruvari a Napuliuni cu rigali, sulu chi Napuliuni si accorsi di la fausitudini di Firdinannu e, nta lu 1806, lu frati di Napuliuni, Giuseppe, trasiu a Napuli. Firdinannu di novu appi a scappari pi la Sicilia, mentri Napuliuni ncurunò a so' frati Re di Napuli, e poi rimpiazzò a so' frati cu so' cugnatu, Giuacchinu Murat. Firdinannu n Sicilia, minacciatu di li forzi di Napuliuni, fici un forti trattatu cu li ngrisi, chi eranu prioccupati pi la so' egimonia nta lu mari Mediterraneu. Nta lu 1808 Firdinannu e l'Inghilterra arrivaru a n'accordu pi la difisa di l'isula, pi menzu di lu quali lu Regnu (Firdinannu) accittava lu cuntrollu di li ngrisi supra l'affari di curti e li forzi militari. Li ngrisi dumannaru na nova e cchiù libirali Custituzioni pi li Siciliani mentri iddi eranu a capu di l'affari di la Sicilia, e Ferdinannu si dedicò a la caccia di la matina a la sira.

    La nova Costituzioni, scritta di l'abati Paulu Balsamu nta 15 articuli, fu aduttata di lu Parlamentu Sicilianu nta lu lugliu di lu 1812, e abuliu lu sistema fiudali sicilianu. Stu documentu abuleva puru la turtura e, pi la prima vota, dava a lu populu, lu dirittu di appillari la sintenza, cu la stituzioni di la Corti Suprema di Appellu e lu dirittu di putiri esprimiri ognunu la so' pinioni pulitica e dava puru libbirtà di parola. Li nobili prutistaru e si oppuneru energicamenti a sti riformi comu puru lu Re, ma la maggiuranza di l'aristocratici libirali favuriggiaru li ngrisi e la Custituzioni passò. A causa di un tentativu di parti di lu Re di riacquistari lu putiri, li ngrisi furzaru Firdinannu di dari lu so' putiri a so' figghiu Francescu, e furzaru la rigina, chi era la causa di li discordi, a lassari l'Isula pi sempri, La rigina arrivò a Vienna nta lu 1814 unni, lu stissu annu muriu. Entru du' misi Firdinannu si maritò cu la Principissa di Partanna (Palermu).

    A causa di la nova Custituzioni e di la manu pisanti chi li ngrisi usavanu contru l'aristocrzia cunsirvativa, chisti urtimi causavanu sempri crisi novi tra lu guvernu e lu populu, facennu la divisioni, tra li du' partiti di nobili, sempri cchiù forti. Fu a stu puntu chi l'aristocrazia cunsirvativa circò lu ritornu di Firdinannu a lu putiri. Ferdinannu a dd'occasioni riturnò 'n Palermu di lu so' ritiru, e cu la prummisa ca nun avissi mai tintatu di ripigghiari lu putiri , ebbi lu pirmissu di li ngrisi di stari a lu palazzu riali. Subbitu dopu facennu ntrichi cu chiddi chi lu favurevanu, riclamò lu tronu di Re cu tutti li putiri e li ngrisi dicideru di nun cuntrariarlu. L'annu appressu, 1815, Firdinannu sciugghiu lu Parlamentu Sicilianu e riturnò a Napuli, ripiggghiannusi lu regnu. Nta lu 1816 abuliu la Custituzioni Siciliana e si rinuminò Firdinannu I Re di lu Du' Sicilii. A stu puntu si scurdò di ddi Siciliani chi l'avianu favurutu, difisu e avianu fattu tuttu lu possibili pi farici la risidenza 'n Sicilia piacevuli nta ddi mumenti brutti, e detti lu guvernu di li Siciliani a tutta genti napulitana, chi misiru la Sicilia a la dipinnenza di Napuli: cioè abulennu lu sistema ligali sicilianu e rimittennu di novu un guvernu di polizia, riturnannu a lu regnu di tirruri.

    Nta lu 1820 sintimenti libirali e di scuntintizza attravirsavanu tutta l'Europa. Insurrezioni spuntavanu in tanti nazioni e Firdinannu VII di Spagna fu custrittu pi primu a rimettiri in attu la Custituzioni di lu 1812. Dopu n'insurrezioni chi ci fu a Napuli, Firdinannu I fu custrittu puru iddu a rimettiri in attu la Custituzioni di lu 1812. Ma nun fu abbastanza. L'aria di ribellioni ora attravirsava l'Italia, specialmenti lu Regnu di li Du' Sicilii, di Napuli finu a Missina. Stu muvimentu nun avia arrivatu 'n Palermu ancora, picchì Palermu si sintia cuntenta pi lu riinattamentu di la Custituzioni, ma quannu li palermitani si accorsiru chi Firdinannu avia riinattatu la custituzioni spagnola nveci di chidda Siciliana, si ribbillaru fortimenti e lu Vicirè appi a scappari di cursa. Ci fu sangu sparsu, ma li Palermitani rinisceru a occupari li pusizioni militari e d'impusissarisi di tanti armi e tunnillati di munizioni. Napuli pruvò di ristabiliri l'ordini e la liggi in modu pacificu, ma quannu tuttu falliu lu Re fici occupari la cità da li so' forzi rigulari.

    Chistu nun astutò lu spiritu di rivoluzioni nta li Siciliani, specialmenti tra i nobili chi avianu pruvatu di vidiri l'Isula completamenti libbira di Napuli. La situazioni nun era stabili pi nenti e pi chistu nta lu frivaru di lu 1821, Firdinannu abuliu di novu la Costituzioni e, pi esseri sicuru di fari osservari li so' desideri, fici un pattu cu l'Austria, chi scinniu cu n'esercitu di 50 mila omini e occupò la cità di Palermu. Li truppi austriaci si cumpurtavanu in manera abusiva e riprissiva spincennu lu populu a lu puntu di ribbellioni cchiù di na vota. Ogni vota ca lu populu insurgeva, senza armi e senza aiutu, vineva suttamisu cu li forzi austriachi, mentri la polizia riali circava li rispunsabuli, ci dava na speci di prucessu e li cunnannava a morti.

    Francescu I, chi avia statu vicirè 'n Sicilia, successi a Firdinannu I nta lu 1825. Appena addivintò Re si scurdò li modi libirali chi avia aduttatu n Sicilia versu li Siciliani, e ripigghiò lu modu riprissivu di so' patri. A iddu, nta lu 1830, successi so' figghiu Firdinannu II, ca si cumpurtò pricisamenti comu a so' patri. Sutta stu Re, assai fôru li patrioti Siciliani chi pirderu la vita pi amuri di la libbirtà. A causa di tuttu chistu e di la riprissioni cuntinua, lu ventu di la libbirtà ora era nta lu sangu di li Siciliani e ogni ribbellioni succideva sempri cchiù organizzata e cu cchiù mpegnu. Nta lu 1849 Firdinannu II sciolsi lu Parlamentu Sicilianu ancora na vota, e dopu picca misi, pi puniri li ribelli ancora di cchiù, urdinò lu bummardamentu ti tanti cità siciliani. Li danni fôru enormi e pi st'atrocità iddu fu suprannuminatu lu Re Bumma.

    Nta stu tempu, Giuseppe Mazzini, un capu rivoluziunariu di l'italia di lu Nord, in esiliu, cu littri e vulantini, ncitava li Siciliani a la rivoluzioni e unirisi a tutti l'avutri Stati Italiani di la Ripubllica Italiana, sulu ca a li capi Siciliani ci piaceva pinsari all'idia di la Sicilia unita cu l'Italia sutta un Re. Eccu picchì nta li riunioni sigreti rivoluziunari a ogni brindisi si gridava Viva Verdi, lu famusu cumpusituri italianu. Sulu chi li cincu littri di la parola VERDI, rapprisintavanu l'iniziali di "Vittoriu Emanueli Re D'Italia". Francescu II successi a Firdinannu II. Iddu cuntnuò lu rigimi autocraticu e riprissivu di l'urtimi dui re, e na nsurgenza a la fini di lu 1859 fu affruntata cu la stissa riprissioni chi avianu ncuntratu l'avutri. Ma, a stu puntu, nenti po' scuraggiari li spiriti e la siti di libbirtà di li Siciliani. Circati e arristati, turturati e ammazzati da la polizia burbonica di lu cummissariu Salvaturi Maniscalcu, li Siciliani si riorganizzavanu e spuntavanu supra di ogni angulu di l'Isula. A Carini l'insurgenti affruntaru li truppi burbonici e anchi si 250 carinisi caderu nta la battagghia, iddi ammazzaru 320 suldati burbonici.

    È quasi l'ura: Giuseppi Garibaldi aspetta a Genova la chiamata di li Siciliani. Lu 4 aprili, 1860, 'n Palermu scuppiò n'insurrezioni. Li Burbuna la struncaru prestu nta la cità, ma n tempu dui iorna tutti l'avamposti militari fora Palermu fôru assartati e catturatiu da lu populu. La nutizia di l'insurrezioni si spargiu comu un lampu nta tutta la Sicilia, e mentri li forzi riali avevanu successu dintra la cità, nta li campagni la cosa fu diffirenti, unni li rivuluziunari eranu quasi invisibili: l'unità a tipu di guerrilla attaccavanu e prima chi li vidissiru scumparevanu.

L'Italia unificata / Giuseppi Garibaldi, Eroi Di Libbirta` / 1860-1861


    È a stu puntu chi arriva la chiamata a "l'Eroi di li Du' Munni" cu la vuci di Rusulinu Pilu, Ninu Bixiu e avutri noti patrioti. Garibaldi, cu lu cunsensu di Vittoriu Emanueli e lo so' primu Ministru, Camillu Bensu Di Cavour, partiu di Quartu (Genova) cu li so' liggindari 1000 Camici Russi, lu 6 di maiu, 1860 e, l'11 di maiu, scansannu la flotta burbonica, sbarcò a Marsala. Li Siciliani nun lu sapianu chi succideva, e scantannusi ca si trattassi di n'esrcitu d'occupazioni, a tutta prima fôru tirrurizzati a dd'arrivu. Ci vosi un pocu pi Garibaldi cunvincirli chi iddu luttava pi iddi e avia vinutu comu libbiraturi. Ci dissi chi avia bisognu d'aiutu, d'infurmazioni e manciari pi li surdati. Cu l'aiutu di li Siciliani di bona purtata e cu lu so' benifari e fascinu, a picca a picca cunvinciu la genti e appi tuttu chiddu chi vuleva. Li picciotti lassavanu lu travagghiu, li campagni, li famigghi e currevanu, armati a la megghiu appressu a iddu. Garibaldi prumitteva riformi di li terri, abulimentu di certi tassi, spicialmenti chiddi assai pisanti pi la massa lavurativa, e, lu sognu millinariu di li Siciliani, l'atonomia. Garibaldi era sinceru nta li so' prummisi, picchì iddu pinsava di vuliri divintari lu dittaturi di la Sicilia e migghiara di Siciliani si iunceru a iddu nta lu so' caminu pi la libbirazioni.

    Nta la granni battagghia di Calatafimi Garibaldi scunfissi l'esercitu Burbonicu, e cu lu so' successu di cunquistaturi lampu si accaparrò tutti li cori siciliani e l'insurgenza pupulari l'aiutò a catturari Palermu in manera facili. Dopu la cattura di Palermu, Garibaldi misi fora certi dicreti dittaturiali e detti tituli a Siciliani chi si eranu distinti. Di chisti, n'eroi di l'insurgenza di Carini, nta la pruvincia di Palermu, Antuninu Curreri, fu fattu capitanu d Garibaldi c'un ducretu dittaturiali. Li Burbuna eranu cacciati fora inesurabilmenti, e nta l'austu di lu stissu annu, Garibaldi passava lu Strittu di Missina, arrivannu a Napuli cu la vilucità di lu lampu lu 7 di sittemmiru. Lu 3 di ottuviru cummattiu la battagghia cchiù granni di la so' vita supra lu ciumi Volturnu, unni difinitivamenti scunfissi l'esercitu di Francescu II, furzannulu a lassari lu tronu. Garibaldi fu un granni stratigista, ma la so' espirienza di guvernu, amministrazioni e pulitica era assai scarsa, e quannu circò di attuari li so' riformi, appi granni opposizioni di li granni pussidenti tirreri e di l'aristocrazia siciliana, chi a causa di sti ragiuni lu cunsidiravanu comu n'attizza liti.

    Poi, puru la genti comuni ci fici opposizioni, quannu, pi ordini di Camillu Bensu di Cavour cuminciò a ntroduciri 'n Sicilia li liggi e li usanzi Piamuntisi. Ntroduciu la lira, lu sistema decimali di pisi e misuri, la bannera Italiana e la nova lingua. Nveci di rimettiri lu Parlamentu Sicilianu, introduciu li tipi diffirenti di lu Parlamentu Piamuntisi. La scuntintizza era 'n tutta la Sicilia e si cuminciava a farisi sentiri di Garibaldi. Pi sta ragiuni, Garibaldi, nni l'ottuviru di lu 1861, urdinò un referendum supra l'annessamentu di la Sicilia a l'Italia e cu lu 95.5 pi centu lu populu ci vutò a favuri. Lu problema però fu chi stu risurtatu vinni attinutu cu minzogni, nfurmazioni fausi o anche senza nudda nfurmazioni e puru a minacci. La parti cchiù granni di li Siciliani appiru dittu chi avianu a vutari pi Garibaldi o contru Garibaldi, e la maggiuranza di li Siciliani vulevanu un gran beni a Garibaldi. Iddi nun sapevanu chi Garibaldi s'avia dovutu suttamettiri a Vittoriu Emanueli. Garibaldi, affisu ca lu novu Re nun nni fici cuntu d'iddu nta la riorganizzazioni di lu novu guvernu, si ritirò nni la so'  isula  di Caprera.

La Sicilia nta lu Regnu d'Italia / 1861-1923


    Subbitu appena Cavour si ntisi di essiri n putiri, fici chiaru e lampanti chi di atonomia pi la Sicilia nun si nni avia mancu a parrari. Ancora na vota li sogni di li Siciliani vinevanu scafazzati di n'omu, chi apparentimenti pareva n'amicu, di na nazioni a cui li Siciliani avianu guardatu comu un veru prutitturi. Cavour mposi supra la Sicilia li liggi e li stituzioni di lu Nord cu tutti li cunsiguenzi chi purtavanu, senza firmarisi e a fari cuntu di la Sicilia, lu so' populu, li so' stituzioni, li so' tradizioni, la so' storia e la so' cultura. Iddu dissi chi l'Italia di lu Sud, inclusa la Sicilia, eranu currutti e avianu bisognu di lu guvernu di lu Piamunti pi aggrizzarli. Cavour era malu guidatu di l'idei, pi diri picca, di la so pritisa di canusciri l'affari di guvernu e di l'infurmazioni sbagghiati chi ci davanu li parti ntirissati contru lu Sud. Lu risultatu fu chi lu sintimentu atonomu si furtificò sempri di cchiù. Lu populu era affinnutu di l'impusizioni di liggi straneri, di lu ritardu nta la distribuzioni di li terri, di la nova liggi chi misi la chiamata a lu sirviziu militari (n Sicilia nu ci avia mai statu lu sirviziu militari, e chistu era duru pi li famigghi chi travagghiuavanu la terra, ed eranu tutti, pirchi, mancannu l'omu, si vinevanu a truvari senza aiutu pi lu campari) e li novi tassi.

    L'ignuranza di la storia e li tradizioni siciliani da parti di li guvirnanti di lu Nord si mustrò di essiri troppu opprissiva e incumprinsibili pi lu populu Sicilianu. Nasceru a gran numaru li chenchi fora liggi e li lotti tra elementi criminali pi lu putiri e lu cuntrollu di tirritoriu. N pocu tempu li funziunari mannati di Cavour addivintaru currutti tramiti li facili acquisti supra li spaddi di lu populu, pi la maggiuranza analfabeta, e l'antagunisimu tra Sud e Nord s'allargò a lu puntu ca esisti ancora oggi. C'eranu quattru dipartimenti di polizia n Sicilia, 'n parauni a unu chi nn'avianu li Burbuna, spissu luttannu l'unu contru l'avutru supra la quistioni di giurisdizioni, mentri tutti iavanu d'accordu cu li chenchi criminali da li quali ricivevanu pagamenti sutta manu pi la prutizioni.

    È a stu puntu chi la parola "Mafia" è assuciata cu l'attività criminali siciliana di lu guvernu di lu Nord. E po' essiri puru giustu, a l'occhi d'iddi, datu lu rigimi di opprissioni chi usavanu nta l'Isula. La dilinquenza, esisteva 'n Sicilia, comu del restu nta tutti l'avutri nazioni, da tantu tempu. Chidda però di lu tipu di mafia, cuminciò a nasciri cu li Burbuna e si stabiliu di cchiù quannu la Sicilia fu fatta parti di lu regnu italianu. La mafia pi lu populu Sicilianu, significava prutizioni e indipindenza contru l'oppressioni di lu guvernu e di l'aristocrazia. 

    A causa di nun sapiri capiri l'animu e li tradizioni pupulari e pi lu scantu chi ci facevanu sti tradizioni, nta la menti di li novi amministratura, la parola mafia fu assuciata cu tuttu chiddu chi era illigali, fora liggi e individualisticu, e chi poi dava a iddi la ragiuni di iniziari piriodi di riprissioni accussi brutali, chi spinceru la genti a fari qualunqui cosa ammucciuni, pi cui poi si criò veramenti na putenti organizzazioni opiranti fora di la liggi. A causa di li pirsicuzioni e la corruzioni tra li rapprisintanti guvirnativi, chi iavanu d'accordu cu l'aristocrazia e li grossi prupritari tirreri, stu muvimentu sigretu cuminciò lu prutiziunisimu, ottinennu granni cuncissioni di li grossi propritari, comu la rennita di li terri pi menzu di li quali renniti, li prupritari ricivevanu li prufitti, pagannu però assai beni l'affittuari e dannucci puru avutri benefici.

    Chista, in tempu, fu però la corruzioni di la mafia, picchi accussi facennu a picca a picca scumpareva di lu linguaggiu ufficiali di lu guvernu, ma sulu picchi addivintò la prutittrici di la classi aristucratica e di li funziunari di guvernu, li quali facianu a li cumpunenti di la mafia ogni sorti di favuri pi riciviri favuri. L'amminastrzioni capiu ca l'amicizia di la mafia avia un gran valuri specialmenti duranti l'elezioni e in tanti avutri occasioni, e perciò l'aggivulavanu in ogni modu, anchi chiudennu l'occhi supra chiddu chi era contru liggi. La corruzioni divintò rampanti. Lu sistema pubblicu si sfasciò, mentri l'istruzioni pubblica, pi liggi ubbligatoria, era firmata da lu guvernu chi nu custruiva scoli, tinennu la populazioni analfabeta pi putilla cuntrullari megghiu.

    L'amministrazioni nordica, nun capiu mai la Sicilia, e diceva chi lu problema sicilianu si putia trattari sulu cu la polizia e li militari. Nta lu 1863, lu Parlamentu Italianu detti tutti li putiri a lu Genirali Govone, chi ntroduciu n Sicilia lu tribunali militari chi senza prucessu cunnannava a morti e ammazzava sutta botta a qualunqui fussi suspittatu di nun îri d'accordu cu lu guvernu. A causa di l"Omerta`" l'esecuzioni e la turtura eanu a l'ordini di lu iornu, e dopu un pocu di tempu lu Ginirali Govoni filicimenti ripurtò a lu Parlamentu chi l'ordini nta la Sicilia era ristauratu e chi nuddu avutru menzu di agiri avissi ristauratu l'ordini, picchì (sta Isula) nun avia ancora cumplitatu lu ciclu chi avia purtatu un populu da la barbarii a la civilizzazioni. Sti riprissioni e avutri, economichi e pulitichi, lu novu sistema di tassazioni, chi tassava la genti fora lu limiti di chiddu chi putevanu, purtaru a l'esasperazioni e a la disperazioni, pi cui organizzazioni clandistini, nta lu 1866, spinceru lu populu di Palermu a n'insurrezioni chi fu firmata da la marina Italiana cu na bummardata senza sosta. Lu guvernu italianu concludiu chi la Sicilia nun puteva essiri guvirnata da menzi cunvinziunali e pi li prossimi deci anni ci tinniru n Sicilia l'esercitu.

    Chistu purtò a cchiù sintimenti anti-guvirnativi, picchì, pi tuttu chiddu chi avemu dittu e ora pi la prisenza di l'esercitu, la populazioni si ntisi comu si fussi sutta n'occupazioni stranera. La genti nun si puteva rivolgiri a l'autorità pi prutizioni e giustizia, ma duveva dumannari aiutu a "amici" e a causa di un favuri ricivutu s'avianu a suttamettiri a na futura ubbidenza senza paroli. Ora la mafia, comu prutittrici, acquistò n'avutra forza, cchiù la corruzzioni di l'ufficiali guvirnativi portannu avutri cunziguenzi: Nta sti casi ci sunnu sempri chiddi chi nun si vonnu fari li fatti soi e cu lu scopu di riciviri travagghiu e boni passaggi di lu guvernu, dunanu nfurmazioni, anchi favusi, all'atorità di chiddu chi succideva nta sti organizzazioni sigreti. Anchi chistu purtò a cchiù corruzioni nta li guverni lucali e amministrativi, chi facevanu stari la genti sempri suggiziunata. Chistu po' essiri caputu megghiu cu n'esempiu: Lu capu di la polizia di Palermu mpiava criminali a fari li pulizziotti, pi aiutarlu a putiri pigghiari li genti chi s'adoperavanu contru lu guvernu. Sti puliziotti ntantu cummittevanu crimini, e certi voti n modu granni, senza mai essiri puniti o perdiri lu mpiegu. Quannu lu novu Procuraturi Ginirali di lu Dipartimentu di la Giustizia, nta lu 1871, scupriu stu fattu, urdinò l'arrestu di lu capu di la polizia, ma lu guvernu lu firmò, annullò l'arrestu e trasfiriu lu Procuraturi Ginirali nta n'avutra cità e cu nu mpiu nfiriuri.

    L'indiffirenza, la mancanza di vuluntà e, a causa di chisti, l'inabilità di lu guvernu a aiutari la Sicilia, mantinniru l'Isula in un puntu mortu, pi cui la Sicilia nun fici nuddu prugressu economicu, suciali e puliticu. La corruzioni faceva curriri li sordi pi tutti li parti tranni pi unni c'era cchiù di bisognu, comu costruzioni di scoli, spitali, ponti, strati e qualunqui programma suciali nicissariu pi li Siciliani putiri nesciri da lu fossu unni eranu stati ittati dopu seculi di assirvimentu. A lu principiu di lu seculu XX, tanti paisi n Sicilia nun putevanu essiri raggiunti mancu cu li muli e tanti Siciliani nun avevanu ancora vistu un mezzu di trspurtazioni a dui roti. E siccomu li condizioni economichi divintavanu sempri peggiu nveci di migghiurari, cu lu tempu, cominciaru a nasciri muvimenti sigreti d'insurrezzioni.

    Nta lu 1871, un Sicilianu assai canusciutu, Francescu Crispi, fu numinatu Primu Ministru d'Italia: chistu successi picchì li libirali avianu granni nfluenza 'n Sicilia, e di chisti pigghiavanu la forza chi ci abbisugnava pi aviri la maggiuranza nta lu guvernu, infatti un terzu di lu Parlamentu elettu era di la Sicilia. Ora pi fari l'Italia forti militarmenti, Francescu Crispi aumintò li tassi ancora cchiù ghiavuti di quantu già eranu. Nun sulu, ma lassò li stissi currutti funziunari a lu putiri, li quali sempri ammuttavanu lu pisu di li tassi cchiù, supra li cuntadini e li braccianti, causannu li cundizioni ecunomichi a scinniri cchiù nterra di quantu eranu. Li cosi sutta Crispi addivintaru accussi malamenti ca fu poi puru dittu ca Crispi nun vitti cchiù la rialità di la vita siciliana. N'avutru chiovu nta lu tabbutu ci lu chiantò l'invasioni di lu frumentu e li limuna amiricani, chi purtaru lu prezzu di lu prodottu sicilianu a lu puntu cchiù bassu chi mai avia statu. Versu lu 1891 lu costu di vita, nta l'urtimi vint'anni, 'n Sicilia, avia radduppiatu, mentri la paga di lu lavuraturi avia ristatu la stissa. La scuntintizza era dappirtuttu tra lu populu, e ddi signali d'insurrezioni si facevanu sempri cchiù visibili.

    A stu puntu, a causa di li cundizioni ecunomichi e suciali, nasciu un muvimentu puliticu-suciali, chi poi fu mpusissatu comu so' di Mussulini, cu lu nomu di "Fasci". Si trattava di muvimentu principianti pi organizzari la genti, pi circari na paga megghiu, megghiu cundizioni di vita e prupriità di terra pi trvagghiari, quasi comu un muvimentu sindacali di li nostri iorna. Li capi di sti muvimenti cuminciaru a organizzari sciopiri, dimustrazioni contru li grossi prupritari di terra e contru li granni organizzazioni pi prufittu, e a causa di lu clima puliticu, succidevanu spissu casi di viulenza. Un numaru di sti muvimenti era guidatu di li sucialisti e nta sti casi la viulenza era cchiù forti, e mentri l'atorità lucali usava riprissioni cchiù forti, sulu risurtò nta un numaru cchiù granni di attacchi anchi versu uffici guvirnativi. Versu stu tempu, Francescu Crispi, chi avia pirdutu lu so' postu a Giuvanni Giulitti, fu elettu di novu Primu Ministru, e pi affucari l'insurrezioni chi crisceva sempri cchiù granni, mannò 'n Sicilia la flotta Italiana cu trenta mila truppi. Un senaturi a ddu puntu dissi chi la Sicilia era comu na nazioni orientali chi puteva essiri guvirnata sulu cu la forza.

    Pi giustificari tutta la riprissioni e assirvimenti contru la Sicilia, da quannu l'Italia annessò la Sicilia, nta lu guvernu e nta li saluna aristocratici si diceva ca la Sicilia nun avia problema economici. Fu ora chi li grossi prupritarii di terra dummannaru e ficiru prissioni a lu guvernu pi abuliri la struzioni ubbligatoria, ca, secunnu iddi, era a la basi di tutta l'agitazioni. Quannu Crispi finalmenti capiu li sbagghi chi avia fattu versu la Sicilia, vosi curriri a li ripari, ma fu cuntrariatu di chiddi di lu parlamentu chi avianu statu eletti tramiti l'influenzi di li grossi prupritari e perciò ci avianu obbricu. Cu lu supportu di Crispi na cummisioni spiciali fu mannata 'n Sicilia pi fari riformi di tassi e di terri, tra l'avutri cosi, e finalmenti mettiri la Sicilia supra la strata di l'atonomia. Di novu fu oppostu, uddiatu e scuraggiatu di l'omini pulitici lucali, li quali, nsemi cu la burocrazia, picchi a iddi ntirissava lu Status Quo, ficiru sicuru chi lu spirimentu falliu. Tuttu chistu fu pussibili principalmenti pi la curruzioni di Roma.

    Dopu Crispi, Giuvanni Giulitti fu di novu numinatu Primu Ministru e chistu era n'avutru chi pinsava a la Sicilia sulu pi quantu membri di parlamentu ci puteva purtari a lu so' partitu. Iddu fici sicuru chi li so' libirali fussiru eletti cu favuri, ntimidazioni o, anchi, cu l'assassiniu. Iddu puteva usari stu metudu sulu n Sicilia e nta la bassa Italia, e perciò li pirsuni eletti chi ghiavanu a Roma eranu li cchiù currutti, chi difinnevanu e favuriggiavanu l'interessi di li so' prutittura: li ricchi e li putenti. Versu la fini di li primi deci anni di lu seculu XX , lu guvernu Italianu avia rializzatu na megghiu pruspirità, ma di li sordi distinati pi lu sviluppu di la Sicilia, tra lu 1860 e lu 1920, avianu spinnutu sulu lu 2,5 pi centu, e la maggiuranza di l'opposizioni contru lu sviluppu vinni di li grossi prupritari e di li nobili, versu li quali lu guvernu nun fici nenti pi firmarli.

Li Cupirativi


    Comu dissimu prima, versu la fini di lu seculu XIX, pi la scuntintizza di lu populu contru l'ostruziunisimu e la corruzioni di lu guvernu e pi lu dirittu di aviri travagghiu cu na paga megghiu e puru benifici, nasciu lu partitu di li "Fasci". Sta organizzazioni ci desi a lu populu forza tramiti l'unità. N'avutra bona cosa che st'organizzazioni detti a lu populu fu la Cupirativa Agricula, chi purtò a l'agricultura cchiù cunuscenza supra li mezzi di cultivazioni tramiti l'introduzioni di li fertilizzanti chimichi, organizzazioni nta l'esportazioni, la prupaganna di lu prodottu a un liveddu naziunali, e la Cassa di Creditu, un modu di pigghiari prestiti a bassu ratu d'intiressi, mustrannu a lu guvernu ca era pussibili pi li cuntadini pussidiri terra cu boni risurtati di produzioni.

    Duranti stu tempu, attraversu la prissioni di lu guvernu, la Banca di Sicilia cuminciò a fari prestiti agriculi a picculi prupritari di terra, sulu ca appressu vinni scupertu, tramiti na nvestigazioni, ca sta banca carricava lu ratu d'intiressi finu ad arrivari, certi voti, a lu 400 pi centu, mentri li Cupirativi carricavanu sulu lu 7 pi centu. Lu modu di guvirn sbilanciatu    di lu guvernu chi sfavuriggiava la Sicilia, fici cuminciari n'uscita di populu pi l'estiru di la Sicilia, chi accuminciata cu picca genti prima di la fini di lu XIX seculu, pi dispirazioni, duvuta a mancanza di travagghiu, nta l'anni prima di la Prima Guerra Mundiali, cchiù di un miliuni e mezzu di giuvini avianu già lassatu l'Isula. Chista era na cosa assai gravi pi la famigghia Siciliana, chi nun avia mai vistu li so' omini partiri vuluntariamenti; na cosa contru li tradizioni di la famigghia Siciliana.

    Li suffirenzi chi la famigghia Siciliana passò, a causa di l'assenza di li so' cari omini e la mancanza d'aiutu pi la cultivazioni, curpiu lu puntu cchiù prufunnu di li valuri di l'anima siciliana e fu indiscrivibili. A causa di stu esodu di massa, la Sicilia versu la sicunna dicina di lu 1900, cuminciò a riciviri da li so' emigrati un influssu di munita di cchiù di 25 miliuna di dollari l'annu, na ricchizza mai vista n Sicilia. L'agricultura partiu forti e tanti emigrati riturnaru pi cumprarisi un pezzu di terra e assicurararisi un futuru megghiu pi iddi e pi li so' famigghi, cu na pusizioni megghiu nta la sucità e menu rispettu versu la classi ricca. È ora chi pi la prima vota s'affaccia nta la sucità di la Sicilia la classi media.

    Stu novu tonu di vita fu di novu disturbatu da l'impirialisimu di Giuvanni Giulitti, quannu pinsò di cunquistari la Libia unni ittò na grannissima parti di la ricchizza italiana, purtannu li prezzi e l'inflazioni a li celi, e fu puru disturbatu da l'accuminciari di la Prima Guerra Mundiali. Lu primu si pigghiò li scarsi risorsi di la Sicilia pi cunquistari la Libia, e la secunna si pigghiò la giuvintù lavurativa, di cchiù, tagghiò li strati di lu mircatu sicilianu, chi era assai dipinnenti pi l'espurtazioni.

Lu Fascismu / 1922-1943


    A la giuvintù chi avia iutu a la guerra, pi difenniri la matri patria, avianu prummisu terra e un megghiu modu di campari a lu ritornu. Quannu sta giuvintù turnò di la guerra, truvò a la casa na miseria cchiù granni di chidda c'avia lassatu: la Sicilia era cchiù povira di prima e lu guvernu l'avia tradutu senza mettiri in attu li riformi chi ci avia prummisu. Di cunsiguenza l'esodu versu avutri nazioni crisciu di assai, anchi si l'avutri nazioni cuminciaru a mettiri limiti nta l'immigrazioni. Ntantu, a stu tempu, la lotta tra li fascisti e li sucialisti, nta l'Italia di lu nord si facia cchiù forti. Nta lu 1922, Mussulini, dopu chi fici parti di lu partitu sucialista, cu cui iddu avia statu n guerra finu di la nascita furmo` lu partitu fascista, acchianò a lu putiri e, pi picca, circò di purtari certi canciamenti n Sicilia, e lu fici pi li so' bisogni pulitici, ma nu potti luttari contru li grossi prupritari tirreri e li prupritari d'industri. E accussi, mentri nta l'Africa, Mussulini, custrueva scoli e beddi strati, n Sicilia nni assai paisi, ancora nta lu 1930, si ci puteva arrivari sulu siguennu ciumi asciutti. Pi chistu e avutri ragiuni, la Sicilia fu la menu fascista di tutti l'avutri rigioni italiani.

    Di novu, comu Giulitti, Mussulini vuleva fari l'Italia forti militarmenti. Pi chistu, Mussolini, aiutò assai lu nord Italia a industrializzarisi, grapennu assai fatturii, criannu un mari di mpieghi chi pagavanu boni, mentri la Sicilia era lassata a produrri roba di manciari e matiriali primu a bassu costu, e la corruzioni a lu liveddu locali e nazionali arristava comu prima. Chistu è lu modu cu cui Mussolini affruntò la sempri prisenti "Quistioni Miridiunali"; iddu dissi:-Li vecchi guverni nvintaru la questioni miridiunali (riguardanti la soluzioni di problemi sociali, economichi e pulitichi nta l'Italia di lu Sud e, di cchiù, di la Sicilia), facennunni un puntu di nun la risolviri mai. Nun esisti nè quistioni miridiunali, nè quistioni sittintriunali, esisti la quistioni naziunali.- Lu Sud, li suttasviluppati, foru accantunati nta la menti di Mussolini. Mussolini 'n Sicilia avia avutu lu supportu di la mafia, chi avia assuntu na pusizioni di prutiziunisimu versu Mussolini e la so' pulitica. Quannu però Mussolini cunsulidò lu so' putiri supra lu Partitu e supra lu so' lu guvernu, nun vosi essiri identificatu cu la mafia. Era mali pi iddu e lu Partitu. Accussi fici la dicisioni di pulizziari la Sicilia da la mafia.

    Nta lu 1925, Mussolini, cunsigghiatu, scigghiu a Cesare Mori, un omu chi iddu disprizzava picchì un tempu avia statu contru d'iddu e si avia adupiratu contru a iddu assai, pi mannallu 'n Sicilia contru la mafia, picchì era un polizziottu senza principi murali e s'avia distintu nta lu so' travagghiu a causa di lu so' pugnu di ferru. Na campagna vigurusa fu lanciata contru la mafia, di lu guvernu, cu la scusa di eliminari la dilinquenza 'n Sicilia, ma la ragiuni riali era chidda di cunsulidari lu fascismu nta na terra unni la maggiuranza di la genti nun sapeva chi fussi lu fascismu. Cesare Mori assartò la Sicilia cu 800 omini, un putiri illimitatu e na granni ricchizza d'infurmazioni riguardanti la mafia. La campagna contru la mafia fu cummattuta cu l'infurmazioni chi davanu li granni prupritari di terri chi vulevanu ripigghiarisi li terri di l'affittuari, riacquistari lu putiri supra li cuntadini e supra a chiddi chi avianu ricivutu terri duranti li riformi causati di li dimustrazioni. Comu cunsiguenza la classi ricca ammassò granni ricchizzi, mentri la populazioni suffreva di cchiù picchì lu regimi ignurava la classi lavurativa, ma sulu n Sicilia! La lotta brutali di lu regimi contru la mafia nun raggiunsi lu scopu e fu un completu fallimentu. Mori pruvò di sdirradicari la mafia cu qualunqui mezzu pussibili: sequistrava la pruprità di chiddi chi eranu accusati di apparteniri a la mafia, e addivintò accussi eccitatu a l'idia di essiri un dittaturi ca pirdiu ogni sensu di limiti.

    Cu tuttu chistu, anchi si ci desi a la mafia un forti corpu, li so' incursioni foru cchiù n'azioni di polizia, cu nudda cunsiquenza suciali. Lu putiri suverchiu chi fu datu a l'amministrazioni fascisti lucali, inaspreru lu populu a lu puntu di fallu mettiri da lu latu di la mafia. Mori fu capaci di tuccari sulu li gruppi cchiù nichi e cchiù debuli di la mafia e quannu cuminciò a pistaricci li pedi a li grossi tunillati, vicinu a lu partitu di Mussolini, Mori fu richiamatu e licinziatu. Pi sti ragiuni, e pi l'abbassamentu di la produzioni di matiriali edibili, causatu da l'intirfirenza di lu guvernu, lu regimi pirdiu nteressi a la Sicilia, unni Mussolini spisi 1.59 pi centu di tuttu lu capitali apprupriatu pi la Sicilia, lu quali era menu di chiddu chi lu priviu guvernu avia spisu n Sicilia finu a lu 1922. Cu la Granni Diprissioni di lu 1930, n Sicilia si manifestaru cundizioni di gravi e forti fami.

La Sicilia nni la Secunna Guerra Mundiali


    Cchiù tempu passava e di cchiù Mussolini era sdisillusu cu li granni prupritari tirreri siciliani e la mancanza di coopererazioni cu lu rigimi fascista.. Nta lu 1940 finalmenti passò na liggi pi la divisioni di li terri, ma, comu si fussi na malidizioni, Mussolini trasiu 'n guerra allatu la Girmania, e dda liggi nun fu mai misa 'n viguri. La secunna guerra mundiali, sibbeni vuluta cchiù di Hitler, pi l'Italia fu di cchiù causata da l'idei impirialistichi di Mussolini e pi lu so' orgogliu di nun essiri menu di Hitler, chi Mussolini stimava assai nfiriori a sè stissu. La diffirenza era chi Hitler era bonu armatu e l'esercitu prontu muralmenti, mentri l'Italia nun avia armi, tranni la marina, e l'esercitu nun era prontu a muriri pi na causa chi nun canusceva. Comunqui, cu lu tempu, sta guerra sprufunnò la Sicilia nta na forti puvirtà e, sopratuttu, nta na tirribili scarsizza di manciari. Lu frumentu e tuttu lu manciari vineva riquisitu di lu rigimi pi essiri distribuitu a razioni. Chistu purtò a cchiù abusu di li grussista, cchiù corruzioni tra li capi di l'amministrazioni lucali, criduti da lu guvernu, e cchiù contrabbannu pi cosi di manciari essenziali, purtannu li prezzi a punti impussibili pi lu populu.

    Mittennu tuttu nsemi, lu populu sicilianu nu era pi nenti cuntentu cu l'idei naziunalistichi di Mussolini e lu dimustrava cu la mancanza di dari retta a li dirittivi di Mussolini e a lu so' rigimi. Chistu purtò Mussolini all'esaspirazioni, finu a lu puntu chi a la fini di la primavera di lu 1943 mannò l'ordini di trasfiriri tutti li capi d'ufficiu siciliani nta l'Italia, pi nun daricci l'occasioni di mittirisi da lu latu di li forzi Alliati chi si priparavanu a sbarcari. Ma comu tutti l'avutri ordini fascisti, puru chistu vinni ignuratu di li Siciliani.

    Duranti chista urtima guerra la suffirenza di lu populu sicilianu fu simpricimenti orribili, e tuttu pi un omu senza giudiziu, egocentricu e megalomani. Dicemulu na vota pi sempri Mussolini fu un omu opportunisticu di quannu nasciu. Ancora na vota, a causa di la so' pusizioni strategica, la Sicilia, chi avia suffrutu immenzamenti a causa di li bummardamenti e la miseria, addivintau di novu n'avutru tiatru di occupazioni stranera. Mentri Mussolini diceva a lu munnu e, supratutti, a la Germania, chi li forzi alliati nun avissiru mai statu capaci di sbarcari 'n Sicilia, a causa di li putenti forzi sparsi supra li costi siciliani, li so' ginirali si lamintavanu chi li pezzi di artiglieria eranu troppu lenti picchì eranu ancora tirati di li muli. Accussi chi nta lu lugliu di lu 1943 li forzi alliati, nun cridennu, a ragiuni, a li chiacchiari di Mussolini, sbarcaru a Gela cu pocu risistenza. Subbitu doppu sbarcaru nta la costa opposta di la Sicilia, e pricisamenti ad Augusta senza nuddu ncidenti. Sulu quannu l'alliati cuminciaru a marciari versu Nord, ncuntraru na forti risistenza italiana e tidisca, nta lu chianu di Catania, unni prestu svampò la cchiù viulenta e sanguinusa battagghia di dda guerra. In pocu iorna di battaghia, 10 mila omini, tra Amiricani, Tidischi e Taliani caderu sutta lu focu di l'armi. Dopu un accussi granni sacrificiu, l'alliati ficiru lu sbagghiu di lassari lu restu di li tidischi scappari cu tutti l'armamenti e travirsari lu Strettu di Missina.

    Ancora na vota nni l'annali di la storia, lu straneru vinni a duminari l'Isula. La guerra fu un disastru pi l'Isula, li danni foru enormi, Palemu e Missina foru quasi distrutti. Cu la caduta di lu Fascisimu e la fini di l'ostilità, novi spiranzi di libbirtà e di atonomia s'affacciaru a lu frunti di la menti Siciliana. Cchiù forti e cchiù putenti riturnò l'idea di lu separatismu e ci foru puru dicerii di n'annessazioni cu li Stati Uniti. La mafia comu nu spirdu di lu passatu, accumpariu di novu nta lu frunti sicilianu. Circulavanu forti chiacchiari ca l'alliati avianu usatu la mafia pi facilitari lu sbarcu 'n Sicilia. È di fattu chi Caloiru Vizzini e Gencu Russu, chi a so' vota eranu stati arristati da Cesari Mori nni la campagna contru la mafia di lu 1925, cu l'aiutu di l'alliati fôru assai mpurtanti nta l'amministrazioni lucali, mentri Luky Lucianu, chi appi pirdunati di l'America li trent'anni di galera pi omicidiu, facilitò lu sbarcu di l'alliati e Vitu Ginuvisi, ricircatu pi omicidiu nta li Stati Uniti, fici l'ufficiali di collegamentu pi n'unità militari amiricani.

    In tutta giustizia s'avi a diri chi la caduta mpruvvisa di lu Fascisimu, lassò un vacanti nta lu putiri lucali e Vizzini e Russu fôru pronti a riinchillu. Iddi avianu statu vittimi di la persecuzioni fascista comu mafiusi, pi cui poi fôru forti anti-fascista e chistu ci detti a l'alliati na raggiuni di chiudiri un occhiu e aviricci cchiù fiducia di l'avutri omini pulitici chi avianu statu tutti cchiù o menu fascista, eccettu pi li comunista chi l'alliati nu vulevanu assolutamenti.

L'Atonomia di la Sicilia / 1946


    Nta lu 1945, l'Alliati, livannucci la spiranza a li Siciliani di l'atonomia, desiru la Sicilia all'amministrazioni italiana, e chistu quasi causò na guerra civili contro l'Italia. Si furmò n'esercitu di indesiderabili, dilinquenti, cuntadini, genti povira e puru un pocu di intellettuali chi eranu nclinati a la siparazioni di l'Italia, e, nta lu 1946, pi evitari la guerra civili, l'Italia desi l'atonomia a la Sicilia, però cu la corda cu cui l'attaccava a Roma. A lu stissu tempu di sta cuncissioni, l'Italia prummisi di pagari a la Sicilia un cumpensu spiciali l'annu comu ricumpensa di lu malu trattamentu chi la Sicilia avia ricivutu finu di lu 1861. Chistu fu fattu di cchiù pi calmari la sinistra, ma siccomu la sinistra nun truvò mai un modu di stari unita, la destra vinciu sempri l'elezioni cchiù granni e lu Status Quo fu di novu ristabilitu cu la cuntribuzioni di la maggiuranza di l'omini pulitici siciliani e li strati cchù iavuti di la sucità siciliana.

    Una di li cosi cchiù gravi chi successi n Sicilia fu l'eliminazioni di la Curti Suprema di la Sicilia, li so' putiri fôru trasfiriti a la Curti Custituziunali di Roma e lu Prisidenti di la Rigioni Siciliana pirdiu lu putiri supra la polizia. Intantu lu cumpensu spiciali chi l'Italia avia a pagari a la Sicilia, comu era pi liggi, era pagatu cu sempri criscenti ritardu. Cu sta sorti di nfluenza da parti di lu guvernu cintrali, chi di novu va a qualunqui eccessu pi vinciri l'elezioni e manteniri la maggiuranza, li pulitici siciliani addivintaru sempri cchiù currutti perpetuannu lu clientilisimu e lu niputisimu. La riforma agraria fu minima e nta lu 1950, li cuntadini cuminciaru a lassari li campi pi truvari megghiu travagghiu nta l'industri. Pi mancanza d'interessi di parti di lu guvernu cintrali lu prodottu sicilianu suffriu ancora di cchiù pi mancanza di sordi dovutu a lu iavutu costu di la traspurtazioni, cosa chi îu a favuri di l'avutri nazioni meditirrani. L'entrata di l'Italia nta lu Mercatu Comuni detti a l'agricultura siciliana l'estrema unzioni, sempri pi lu disinteressi di lu guvernu.

    Nta lu 1953, grazi a certi liggi chi favurevanu l'intervinzioni 'n Sicilia di cumpagnii straneri, fu scupertu lu pitroliu a Ragusa, e subitu dopu, la cumpagnia italiana ENI, scupriu lu pitroliu a Gela assemi a granni dipositi di putassiu e gas naturali. St'industri foru sviluppati cu li sussidi di lu guvernu cintrali, ma li prufitti fôru trasfiriti a lu Nord pi finanziari l'intiressi di li cumpagnii di l'Italia di lu Nord. Tra la fini di l'anni '40 e la fini di l'anni '70 un gran numaru di agenzii foru fatti pi lu sviluppu di la piccula industria siciliana, chi fôru fortimenti opposti di li granni cumpagnii, spicialmenti di chiddi di lu Nord, causannu a st'agenzii, chi maniggiavanu granni summi di sordi, di addivintari currutti e di usari li sordi pi criari mpieghi pi clienti e pi aiutari li granni cumpagnii. Sta corruzioni pulitica di st'agenzii crisciu finu a lu puntu di criari migghiara d'impieghi d'ufficiu nun esistenti. Quannu finalmenti si fici na liggi pi firmari sta porcheria, li pulitici misiru cavigghi nta la liggi pi criari 'mpieghi timpuranii, chi dopu un certu tempu era facili integrari nta la forza lavurativa rigulari. Altruisimu era ed è inesistenti, mentri individualisimu è pridominanti, causannu la ditiriurazioni di l'econumia e aumintannu lu cuntrollu di li non-Siciliani.

    Nta stu clima puliticu di curruzioni di novu la mafia e lu prutiziunisimu pigghiò vantaggiu, ma sta vota in na manera mai ntisa prima. Nu sulu era facili, data la corruzioni di l'omini pulitici, fari sordi a palati cu l'appalti e 'n tanti avutri campi, ma agghiuciu la nuvità di lu seculu: la facilità di mpurtari la droga e la vuluntà di la giuvintù di usarla. Prestu la mafia capiu l'enormi prufitti di la droga, e cu lu restu di tutti l'avutri magagni fici di l'Italia e di la Sicilia un campu di battagghia unni spissu lu sangu curreva a ciumi. Vinennu la corruzioni di la testa, la polizia e la magistratura avianu li manu attaccati e putianu fari pocu e nenti contru lu sfacelu di la nostra terra. A pocu a pocu o pi la paura o pi lu guadagnu facili assai membri di la polizia divintaru corrutti, eppuru assai pubblichi ufficiali. Ma ripitemu, lu pisci fiteva di la testa.

    Quannu finalmenti a qualcunu vinia datu lu ncarricu di pulizziari la Sicilia, sta genti vinia ammazzata brutalmenti, certi voti cu tutta la famigghia e li guardi di lu corpu, cu lu cunsensu silinziusu di certi omini pulitici chi avianu assai di ammucciari. Tra sta genti di notari di cchiù ci fu lu Ginirali di li Carabineri Carlu Albertu Dalla Chiesa, chi fu assassinatu assemi a so muggheri e li guardi nta un crucivia di Palermu, mentri aspittava la luci di lu simaforu, nta lu 1982; lu giudici Giuvanni Falconi, nta lu maiu di lu 1992 e lu giudici Paulu Borsellinu nta lu lugliu di lu 1992. L'itinerariu di unni avianu a passari sti pirsunaggi e l'orariu di lu so' passaggiu era sigretu, ma iddi mureru o mitragghiati o satannu in aria pi menzu di bummi misi sutta la strata di unni avianu a passari iddi.

    Assai e longhi nvestigazioni fôru fatti, migghiara di genti fôru arristati, e anchi si un saccu di genti di liveddu iavutu eranu a canuscenza sulu li cchiù vulnirabili fôru puniti. Tuttu chistu causò assai ndignazioni tra lu populu sicilianu, ma di novu, comu sempri, lu populu nun puteva isari un ditu picchì la causa vineva di la parti di supra, di la testa, di lu guvernu, e lu populu cu la raggia nta l'anima pi un pocu di tempu, cadiu di novu nni la oramai vecchia e siculari apatia e suspettu acquistati nta tanti seculi di malu guvernu e malu trattamentu, e, ancora na vota, lu bon nomu di la Sicilia vineva strascinatu nta lu fangu.