Li Mutanni

Song: C'è la luna mmenzu mari (The moon at sea) 

Expand Window  |   Homepage


Di Fara Misuraca
Traduzioni n sicilianu di Ninu Russu

   Nta la Roma antica lu nannu di li mutanni fu lu "sublicatum", un pezzu di linu attaccatu attornu a la vita e passatu mmenzu li cosci. Era usatu di cchiù di li ballarini, li atleti e li gladiatura, chi nta lu so' travagghiu spissu si ci virevanu li parti intimi duranti l’esercizi o li balli. Pi capirinni megghiu si trattava di un suspinsuri pi li masculiddi e di na prutezioni pi li fimmineddi. Nfatti foru propriu li masculiddi a cummigghiarisi l’immenziunabili pi prutizioni. Nenti di lussusu, anzi eranu ruvidi "cuntinitura" di lana di crapa. Puru Ciceroni, nni parrò di sti cosi, citannu la "Femoralia" comu na cosa ubblicatoria pi l’attura chi travagghiavanu nta li cummedi plautini; parrari licinziusu va beni ma lu vèstiri nun po' essiri vulgari! Mentri Oraziu, nta li Satiri li chiama "subligata" (attaccati di sutta), e li cunzidira comu un elementu di "custrizioni".

   Li matruna e li sinatura nun nni purtavanu e mancu li populi barbari pari nni facissiru usu, datu ca l’omini purtavanu na speci di cavusi. Tutti l’avutri pupulazioni antichi usavanu na speci di "perizoma" (comu na tunica nica attornu a li cianchi finu a mità di li cosci). Nta lu mediuevu li fimmineddi nun usavanu nenti c’assimigghiassi a li mutanni. Dicevanu ca cci mancava l’aria! Perciò nta lu mediuevo li "brachi" foru na cosa sulu pi li masculi, mentri pi la dama, degna di stu nomu, avissi statu disonorevuli sulu lu pinzari di purtarli. Sti cosi eranu boni pi li ballarini, l’attrici, l’atleti e li prostituti, e foru tutti pruibbuti comu simbulu di lussuria di San Bonifaciu e Santa Chiara, ca certu nun li purtavanu, mentri li masculiddi "laici" cuntinuavanu a purtari suspinsura ca cu lu passari di lu tempu addivintaru sempri cchiù lussusi, culurati ed "esterni" (bisogna sapilla vinniri la roba).

   Li fimmini nobili, pi li festi si mittevanu li "parabullas" (parapalli), na specia di slip muderni (ma picchì, chi succideva nta li festi?) Lu populu medievali, masculi o fimmini, affrittu com’era di miseria, malatii e caristii, campava pi cumminazioni, pinzati quantu putevanu pinzari a li mutanni... Si dici ca era assai di moda, sempri e sulu tra li fimmini nobili, la cintura di castità, usata comu mpidimentu all’accuppiamenti sgraditi, sopratuttu, all’omini chi partevanu pi la guerra. Si dici ca l’usu giurnaleru di li mutanni di li fimmini lu trasiu Catarina di li Medici, ma senza tanta furtuna. La Cresia, nta lu forti piriudu di l’Inquisizioni, li prutistanti e cumpagnia bedda, li stimavanu strumenti "satanici e libidinusi", li fimmini li cunzidiravanu troppu audaci e boni sulu pi li libbirtini e li prustituti, e comu si nun bastassi, li mutanni pi li fimmini l’omini li cunzidiravanu scommuri e nutuli.

   Na bona spinta all’usu di li mutanni, iennu contru la regula ca li faceva di usu sulu pi li prustituti, fu datu puru di Lucrezia Borgia, ca pi li so' appuntamenti amurusi si mitteva lu "calecon" (comu cavusi) di sita cancianti, mentri pi li masculi, la moda, senza faricci cchiù tantu casu, canciava lu tagghiu e li culura a la paggiu: a righi e a tissuti e disigni ricircati. Nta lu ‘700, l’Illuminisimu cumminciò a fari abbuccari li cuntrarità passati, anchi si li "culottes" truvavanu ancora forti oppositura, comu Luigi XV, chi a madama Pompadour chi cu cuntintizza ci avia rialatu un paru di mutanni, ci dissi: "Un omu cu mutanni nun pò mai essiri n eroi". Oramai ci vuleva picca e la rivoluzioni di li mutanni era na cosa fatta. La "rivoluzioni" partiu di l’Inghilterra, di li classi buggisi, ca li so fimmini si mpupavanu cu beddi mutanni di sita, di linu o di cuttuni secunnu la pussibilità, attaccati a la vita e allazzati sutta li rinocchi. Un paru di mutanni famusi foru chiddi chi Napuliuni III ci rialò a la Cuntissa di Castiglioni, "un cummogghiaulva di culuri russu", accumpagnatu di li paroli: "Li mutanni sunnu na virtù, prima di calalli, si cci avi a pinzari supra".