I Normanni

Song: Peperoncina-Polka 

Expand Window  |   Homepage


     L’urtimu muvimentu di espanzioni chi ditirminò lu futuru assistamentu di l’Europa, fu chiddu di li populi Scandinavi, sopratuttu li Nurvigisi, ca foru chiamati Norsmen, vol diri omini di lu Nord. Finu a ddi tempi, versu l’annu 1000, l’Europa era duminata di tri putenzi: la Bizantina, n’estesioni di l’Imperu Rumanu, la Musulmana, ca era divisa nta dui califfati: lu Fatimita ca di l’Egittu arrivava finu a la Sicilia e la Mauritania, e la Spagnola ca cuntrullava la gran parti di la Spagna e l’Africa Sittintriunali.

 

    Ancora prima di l’annu 1000, sti populi, chiamati Vichinghi, ca finu a ddi tempi s’avianu cuntinutu a fari ncursioni nta li terri di lu Nord, nclusa l’Inghilterra, avevanu cuminciatu a fari ncursioni nni la parti Sud-orientali di l’Europa, arrivannu finu a Parigi, sacchiggiannu, arrubbannu, bruciannu, e devastannu tutu chiddu ca ncuntravanu.

 

    Fu nta lu 911 ca Re Carlu lu Semplici, pi firmarli, ci detti un granni territoriu a Rolloni, unu di li capi d’iddi cchiù putenti. Stu territoriu fu chiddu ca poi fu chiamatu Nurmandia e l’abitanti foru chiamati Nurmanni, unni si po' vidiri chiaramenti la radici di chiddi ca foru li Norsmen.

 

    Cu lu tempu lu tirritoriu vinni divisu a li guerreri ca si distinguevanu di cchiù e foru criati li Contee. A causa di lotti nterni pi tirritoriu, sti Conti canciavanu spissu, o pi la morti naturali di lu conti o, picchi in guerra cu n’avutru opponenti, pirdevano la lotta e cu chista, lu territoriu e lu titulu.

 

    Ntantu la liggi di rerità nun accurdava n manera uguali tutti li figghi. Pi tiniri lu tirritoriu granni e forti a la morti di lu Conti lu titulu e lu tirritoriu iavanu a lu primu natu, pi mantiniri la Cuntia forti e capaci di risistiri a cui ci vulia fari guerra. Stu fattu criava risentimenti e rancura cu l’avutri figghi ca si truvavanu mpruvvisamenti comu sudditi di lu frati cchiù granni, e cu lu spissu nascevanu guierri tra frati e frati pi lu putiri e lu titulu di la Cuntia.

 

    Ntempu si truvò n’avutra strata pi putiri campari e farisi n’avviniri, la strata ca facianu prima, vol diri di fari li surdati mircinari: arrullarisi a cummattiri a favuri di cu li pagava megghiu.

 

    Unu di sti Conti fu Tancredi d’Altavilla, na Cuntia di la Nurmandia, c’avia cincu figghi masculi: Gugliermu, ca poi fu chiamatu Bracciu di Ferru, Draguni, Unfredu, Rubertu, e Ruggeru. Comu si vidi li figghi eranu assai ma la Cuntia era una sula, e accussi li figghi di Tancredi s’avvinturaru a fari li mircinari.

 

    Na bona parti di li figghi di Tancredi ca decideru pi sta trata, vinniru nta l’Italia, unni c’era assai muvimentu di guerra. Si misiru ad aiutari li capi ca li pagavanu megghiu, e siccomu eranu ambiziusi e ntilligenti, pinzaru di farisi n’avviniri tirrituriali nta l’Italia, agghiuncennu accussi all’avutri tri putenzi, la putenza Nurmanna.