Laide

Song: Tarantel 

Expand Window  |   Homepage

IKKAR
   Nta lu quinto seculu prima di Cristu, li Greci, chi avianu esauritu tutti li risorsi di lu tisoru naziunali nta la guerra contru Sparta, rivulgeru la so' attenzioni versu la Sicilia chi, avianu ntisu era ricchissima e prospira. Accussì, contru lu vuliri e lu cunsigghiu di l'omini cchiù mpurtanti e cchiù saggi di Ateni, e, iennu contrari, puru,a li predizioni di li dei, appruntaru na flotta di centutrenta navi cu tutti l'armamenti e machini di guerra chi pottiru truvari e parteru versu la Sicilia. Lu cumannu di la flotta fu datu a tri di li megghiu ginirali ch'avianu: Alcibiadi, Lamacu e Nicia. A chist'urtimu lu numinaru Ammiragghiu e lu ficiru cumannanti di tutta la frotta. Nicia pruvò di scinniri nterra a cchiù di un postu: a Missina, cu tuttu ca li Missinisi l'abbrazzaru comu amicu, nun ci dettiru lu pirmissu di scinniri l'esercitu. A Imera lu cumannanti di difisa ci fici vidiri li denti.

   A stu puntu Nicia fici girari la flotta e si avviò di novu versu lu strittu di Missina, e, iuntu ddà cominciò a scinniri costa costa pinsannu di faricci n'attaccu a surprisa a Siracusa. Però, prima d'arrivari a la baia di Siracusa, arrivò di la Grecia la navi Ammiragghia Salamina, purtannu l'ordini a Alcibiadi di riturnari a Ateni, pi essiri prucissatu, pirchì era statu accusatu di corruzioni di li giuvineddi. Alcibiade accunsintiu e cu la so navi si misi a siguiri la navi Salamina, sulu chi arrivata la notti Alcibiadi scumpariu.... s'a squagghiò, vah! Nicia ora senza Alcibiadi, ca era la sô manu dritta, appi a canciari tutti li programmi. Cuminciò a acchianari novamenti a costa orientali dâ Sicilia e cu scusi e trarimenti rinisciu a occupari Catania. Sistimati li cosi, di ccà partiu, via terra, cu na squatrigghia di cavaleri pi visitari Segesta (chi vulia aiutu di Nicia), pi vidiri pirsunalmenti chi problema avia chista cu Silinunti. Lu fattu era ca Silinunti di tantu n tantu si pigghiava avvantaggiu di Segesta chi, nni la sua arruganza, nun avia nè amici nè parenti. A Nicia veramenti nun ci ntiressava Silinunti, iddu circava nfurmazioni e aiutu pi accupari Ikkar, picchì avia ntisu chi Ikkar era assai ricca . Essennu Ikkar un forti fauturi di Silinunti, Nicia fici comu lu lupu cu l'agneddu, e cunnannò Ikkar pi essiri amica cu Silinunti.

   Nicia e lu cumannanti di Segesta ficiru un pianu di invasioni di Ikkar. A Nicia stu pianu piaciu assai, pirchì si sapia ca Ikkar nun avia abbastanza omini nè armi, e nun puteva sustiniri n'assartu di un esercitu granni e priparatu. Nicia riturnò a Catania e partiu cu la flotta versu Nord. Arrivatu a lu Strittu di Missina, vutò a manu manca, e si avviò versu Occidenti, versu Ikkar ca era n'anticchia passatu Palermu. L'assartu fu fattu di notti: Nicia cu l'esercitu sbarcatu di li navi e Segesta di l'avutru latu cu cincucentu cavaleri assartaru Ikkar chi fu distrutta e na quantità assai di l'abitanti foru ammazzati e lu restu foru fatti prigiuneri pi essiri vinnuti comu schiavi. Li Greci si vantavanu di essiri lu populu cchiù civili di ddu tempu, e di essiri l'unica nazioni chi rispittava li diritti umani. Accussì nta li guerri risparmiavanu la vita a cchiù genti ca putianu, e poi subitu doppu si li vinnianu comu schiavi all'asta! Veramenti iddi risparmiavanu la vita a tutti chiddi ca putianu, pi avirinni cchiù di vinniri e pigghiari un maggiuri prufittu. Cintinara di omini, fimmini e picciriddi Ikkarensi foru pigghiati priggiuneri da li Greci e si li vinneru tutti comu schiavi. Una pirsuna morta nun servi a nuddu, ma na pirsuna viva purta prufittu!

   Tra tutti sti priggiuneri, tra li fimmini, ci fu na picciuttedda ca spiccava pi li so' biddizzi, na figghiuzza di biddizza rara: si chiamava Laide. A ddi tempi, nta sti sorti di guerri, la liggi era chi cu piggiava na cosa o na pirsuna, era sua. Laide fu pigghiata di un surdatu grecu e chistu si la vinniu a un omu di Corintu, ca a ddi tempi era la cità cchiù dipravata ca asisteva sutta lu celu di la Grecia. Nta sta cità, lu patruni di Laide la ntroduciu a la vita licinziusa di lu munnu dû Livanti. Laide, furzata a fari dda vita viziusa ancora giuvinedda e contru la so' vuluntà, essennu na picciuttedda assai ntilliggenti, sparti di essiri bedda, capiu prestu comu usari la so biddizza e pigghiarisi avvantaggiu di la sucietà chi l'aveva furzata a fari dda vita. E accussì Laide misi a dari lu so' corpu e li so' favuri a cu era capaci di pagari lu prezzu. E lu prezzu era iavutu! Tutti l'omini mpurtanti di ddu tempu s'innamuraru d'idda, e lu pubbricu ginirali nun ci puteva avvicinari, picchì nun puteva pagari lu prezzu. Idda era circata puru di li filosofi di li tempi e di li principi a causa puru di la so' ntilliggenza sparti di la biddizza. Tutta la Grecia la disidirava, e ognunu diceva ca Laide avia nasciutu a lu so' paisi. Si diceva ca era cchiù facili aviri na udienza cu lu Re ca una cu Laide.

   Tutti li pitturi chi Apelle fici a ddu tempu eranu spirati a la bella ETERA. Chistu era lu nomu chi a ddi tempi si dava a li prustituti. Però iddi dicevanu ca sti beddi figghiuzzi eranu vutati a Veniri e lassavanu lu munnu pi sacrificarisi a li sacerdoti. E, accussì, a ddi tempi, lu nomu di Etera era megghiu di un nomu nobili. A ddi tempi era un granni onuri pi na signura aviri lu titulu di Etera. Però sulamenti ntô Livanti: Babilonia, Assiria, Egittu, Atene, Corinto... Laide era curtiggiata puru da re e principi di avutri cità e nazioni ca vinianu a Corintu pi vidirla. Li filosofi Demosteni, Diogini, Socrati e lu storicu Euripidi eranu ammiratura di Laide. Però " la rosa è bedda e frisca p'un mumentu..." e poi "sicca e spampinata cari." (1) E acussì ci finiu a Laide. L'età la iunciu, e Laide cuminciò a canciari. La so' incridibili biddizza cuminciò a vutari, e tutti li so' ammiratura cuminciaru ad arrassarisi, e Laide divintava sempri cchiù sula e cchiù brutta cu ogni ghiornu chi passava. Nta dda facci ora tantu brutta si putevanu leggiri tutti li so' piccati. Comu la so' biddizza, la so' bruttizza addivintò pruvirbiali, finu a lu puntu chi doppu chi muriu, a Corintu ci ficiru un monumentu, e supra stu monumentu ci misiru un epitaffiu scrittu in grecu:

 

Chidda ca fu assai bedda e amata di li Greci,
Nasciu ad Esire e fu figghia d'Amuri;
Ora nta la campagna di Tessaglia dormi
nta na sipurtura di marmu finu e friddu,
sula, disfatta, morta e brutta assai.

 

   Forsi pi chistu, cchiù appressu, Laide fu riurdata comu la fimmina cchiù brutta di lu munnu, e pi na ragiuni cchiù sardonica fu riurdata cchiù pi la so' bruttizza chi pi la sô biddizza. Cu lu sapi, forsi fici tanti nemici nta la so' vita, chi ora tutti, pi minnitta la ripurtaru nta la storia comu na fimmina pruverbialmenti brutta. Tantu nsisteru tutti cu la so' bruttizza ca lu so' nomu divintò sinonimu di brutta. Ora, anche si nuiatri pinsamu a Laide comu na liggenna, lu so' nomu addivintò na parola chi usamu comunimenti ogni ghiornu: "Laida", fu ncurpurata nta la lingua Siciliana e puru Taliana, comu era canusciuta chidda parola di seculi fa, o " Laira" (comu la prununziamu nui ora) addivintò la parola chi vinni a essiri usata pi parrari di na cosa, di na situazioni o di na pirsuna brutta. Laira pi nui è tuttu chiddu ca nun nni piaci.

FOOTNOTES

(1) La Barunissa di Carini. vv. 109-111