I'Origini 

Song: Ciuri ciuriddu (Flower, oh little flower) 

Expand Window  |   Homepage


Di caos a Sicilia

Frogs
    "A lu tempu chi lu tempu un era tempu" (1) nun esisteva nenti nta l'Universu. Veramenti nun c'era mancu l'Universu! C'era sulu Caos, nta l'immensu Nenti. Tuttu nta na vota Caos, stancu di stari sulu, decidiu di farisi cumpagnia, e fici a Tartaru, Erebu (2) e Notti. La Notti, niura, purtò cu idda un ovu, e di stu ovu nasciu Eros, beddu, putenti e chinu di viguri. Eros fici mmisculiari a tutti, frati e soru, e cu tutti ddi mmiscatini nasceru Gea (Terra), Uranu (Celu) e Oceanu (Mari). Ora, siccomu ntra d'iddi dei nun ricanusciaunu l'incestu, comu tali, Uranu si maritò a so' soru Gea, e, nsemmula, ficiru nasciri li 12 Titani, e li Ciclopi. A Uranu, lu patri, nun ci piaceru sti figghi accussì terribili e appena nascevanu l'ammucciava nta lu profunnu di Gea, la Matri Terra, senza mancu faricci vidiri la luce
di lu iornu, anchi picchì a luce di lu iornu nun l'avevanu ancora
nvintatu.

    Gea aveva lu cori turturatu a vidiri li so' figghi trattati comu criminali, e circò un modu di fari un malu truccu a ddu tintu di so' maritu. Gea si fici fari na faucia e la detti a li so' figghi pi iri contru a so' patri, ma iddi si scantavanu. Unu di li figghi cchiù nichi, Saturnu, dissi ca nun si scantava di so' patri, e prumittiu ca si ci mitteva iddu contru. Nsumma na sira, Uranu vinni nni Gea pi fari all'amuri. Saturnu, ca era sutta lu lettu, allungau la manu e cu la faucia ci tagghiò li genitali a so patri e li iittò da lu celu. Sti genitali foru ricivuti di la Matri Terra e ddi tutti li gocci di sangu chi caderu nterra nasceru dei e semi-dei, tra li quali puru la bedda, nnamurata Afrodite, ca è poi comu diri Veniri.

    Saturnu, pi mantiniri la rerità, si maritò cu so' soru Rhea, ma pinsannu a chiddu c'avia fattu a so' patri, e scantatu di la malidizioni ca so' patri ci avia datu, e cioè ca puru iddu avia a suffriri lu stissu distinu a manu di unu di li so' figghi, pi evitari probbremi, si manciava a tutti li so' figghi appena ca nascevanu. Rhea avia lu cori sanguinanti a vidiri lu distinu ca passavanu li so' figghi, e iiu nni so' patri e so' matri pi farisi cunsigghiari di comu putia sarvari lu picciriddu chi stava pi nasciri. So' patri e matri ammucciaru a idda nta na granni grutta di l'isula di Creta, e aspittaru chi nascissi Giovi, lu patri di li dei e di l'omini, e Gea lu crisciu comu nu figghiu. Pi suddisfari a Saturnu, ca aspittava lu novu natu, ci dettiru un pitruni vistutu comu un picciriddu, e lu babbu si l'agghiuttiu . Giovi crisciu forti, e quannu arrivò a na bona età dichiarò guerra a so' patri, e Saturnu fu obbligatu a vumitari tutti li so' figghi pi farisi aiutari nta sta guerra: ma nun finiu accussi lu cuntu chi si fici, picchì tutti si misiru di lu latu di Giovi e puru li Ciclopi, chi subitu si misiru a fabbricari tutti li tipi di saitti pi faricci la guerra a li nimici di Giovi, sulu li Titani si misiru cu so' patri.

    La guerra durò deci anni (tutti li guerri mpurtanti avianu a durari deci anni o cchiù assai), e, finarmenti Giovi, sparannu li saitti tutti d'un corpu, ammugghiò li celi e la terra in terni vampati, strantuliò cu tanta rabbia e cu tuttu lu so' curaggiu lu Munti Olimpu, e tirò a Saturnu, so' patri, di n celu n terra. Li Titani li ittò nta lu Tartaru e li fici ncatinari vitanaturalduranti, mentri Atlas, ca era lu capu di li Titani, lu cunnannò a teniri l'Universu supra li spaddi. A Gea nun ci piaciu lu modu comu Giovi si pigghiò lu putiri e comu trattò li Titani, e fici nesciri mmenzu li so' figghi, li Giganti, li quali dichiararu guerra a Giovi. Li Giganti eranu di la razza di li Giggeni, pirchi eranu figghi di la Terra, e chisti eranu: Encelatu (nenti a chi fari cu la "nsalata" o lu "gilatu"), Otus, Ifialti e Tifuni. Chistu ultimu era lu cchiù nicu e lu chhiù bruttu e lu cchiù tirribili e lu cchiù curnutu di tutti. Tifuni era nu Giganti cu la testa principali di dracuni, e di sta testa niscianu fora cintinara di testi di serpi cu occhi chi ittavanu putenti ciammi.

    Tifuni, ca si sintia forti, ci vosi iri sulu contru a Giovi, e, a vidiri tanta spavardaria, la raggia di lu patri di li dei aumintò na cosa tirribili. Giovi, prima strantuliò lu Munti Olimpu da li basi, tantu avia li nervi, mentri cu saitti lampiggianti, una appressu a n'avutra, curpiu, una ad una, tutti ddi testi di serpi di lu mostru, e poi lu ittò a testa sutta, tuttu niuru e sanguinanti nta lu Tartaru, e lu fici ncatinari, comu l'autri, vitanaturalduranti. Tifuni ora,ncatinatu nta l'abissi di lu Tartaru, nun fa autru chi suspirari, e da tutti ddi suspiri vennu fora tanti tipi di venti, assecunna comu si senti iddu: Notu, lu ventu di lu sud, Borea, lu ventu di lu nord, e Zefiru lu ventu di punenti, lu Maistrali, và. Chisti sunnu li venti boni, ca, guidati da Eolu, fannu un bon travagghiu a sustiniri la vita supra la terra. Però ci sunnu puru autri venti chi Tifuni suspira, li mali venti, chiddi arraggiati, c'ammazzanu tanti marinara chi travagghianu a mari e distruinu chiddu chi fa l'omu supra la terra, comu li tifuna sulla Malesia! A la fini di la guerra, Giovi, doppu chi puniu li so' nemici, fici tanti regali a li so' amici pi avillu aiutatu duranti la guerra. A li Ciclopi ci detti dda isula unni poi ci sarà lu vulcanu Etna.

    Fu ddà ca li Ciclopi iavanu a aiutari lu diu Efestu a travagghiari cosi di ferru, facennu armi pi guirreri, no però pi qualunqui guirreru, ma pi ddi guirreri comu Marti, e li megghiu guirreri umani, per esempiu, comu Achilli. Quannu li Ciclopi nun travagghiavanu nta la firraria, facianu li picurara, pirchì, supratuttu, iddi eranu picurara. La ligenda dici ca li Siculi li truvaru ddà, quannu arrivaru, e accussì dicinu puru li Greci. Giovi appena ca si sistimò si maritò a so' soru Giunoni (Nerbu! Sti dei un ci fannu arrivari a nuddu a sti so' soru!). Poi nun avennu nenti chi fari, cuminciò a pinsari a la criazioni di lu munnu. La so' famigghia era già granni:

 

C'avia ottu figghi granni e tri a nurrizza,
E la ventri a Giunoni iia vunciannu,
Sicche` trasia già nta la franchizza,
La santa crozza iiacci machinannu,
Pi situari a tutti cu grannizza,
Picchì un patri ci metti di cuscenza,
Si a sistemari li sô figghi un penza. (3)

 

    Giovi chiamò na riunioni cu tutti li so' figghi, e cuminciò a dumannarici si avianu quarchi idia pi comu mmintari lu munnu. Li so' figghi nun eranu ntirissati a sti discussi, e ci davanu tutti pinioni senza basi, comu secunnu iddi avissi a essiri lu munnu: tanti pinioni, ma nudda idia. Marti voli pigghiari na dosi di nenti misa supra n'avutra e supra di chidda n'avutra supra d'idda, e accussì avi un munnu fattu di nenti senza nuddu problema. "Oh, la bestia!" Rispunniu Giovi, "Nenti supra nenti è nenti. Unni li pigghi sti stravacantarii!?"

Apollu veni littiralmenti cu... n'idia:
"Nun fussi bonu ca nni facemu na "idia" di lu munnu? Nn'avissi abbastari, no?"
"Picchì tu sì n'idealista?" Ci arrispunniu ncazzatu Giovi. Mercuriu dici, ca...
"...Forsi, cu lu sapi, ca lu munnu è già ccà, e nun lu sapi nuddu..."
"Tuttu chiddu c'avemu è ccà! L'avirrissimu sempri attornu, comu nun l'avissimo a vidiri? Ma d'unni vi vennu sti pinsati orbi"? Gridau Giovi. Diana, Minerva e Giunoni davanu quarchi pinioni, nudda idia, sulu pinioni.

    Veniri, si nni veni cu l'idia di l'ovu, ca è tunnu, e doppu un pô di tempu c'è quarchi cosa chi si vidi arriminari, e dici ca è la vita. E accussì lu munnu crisci e addiventa sempri cchiù granni e sempri cchiù pupulatu, mentri si vidinu accumpariri tanti cuntinenti, e anzi:

 

Viu crisciri apposta pi la Spagna
L'America ch'è quasi na cuccagna. (4)

 

Giovi è stancu di sta ncridibili e profunna gnuranza: tanti testi vacanti, tanti pinioni nutuli.

    Iddu ci dici a tutti ca c'è di bisognu di na sustanza pi fari lu munnu, e sta sustanza è sulu iddu stissu, è di iddu sulu chi tuttu nascirrà, di lu munnu finu a la razza umana. Doppu un silenziu ca nun fici capiri nenti a nuddu, mentri tutti ristaru supra pinseru (li picciotti ora la caperu la ragiuni di la riunioni: ccà si tratta di tirreni!), Giovi cci dici a tutti di tirari a iddu da ogni punta ca cinn'è abbastanza pi tutti. E accussì tutti si misiru a tirari a ddu patri e a squartariarisillu comu tanti cani; e tira ca ti tiru di tutti li punti.....:

 

Eccu l'Italia ca fu l'anca dritta
di Giovi, e fu la rigina di la terra,
La saluta e si leva la birritta
Saturnu, e poi si l'afferra. (5)

 

    Saturnu, ca di quannu fu ittatu fora di lu celu iava caminannu senza meta e senza travagghiu, s'affirrò ddà "iamma", e la chiamò "Saturnia" p'anurari lu so' nomu (propiu comu fannu oggi i puliticanti, ca fannu na liggi e la chimanu cu lu so' nomu, accussi onoranu a patria! Poi veni n'autru ca nun ci piaci ddà liggi, e la cancia cu n'avutra, e ci metti lu so' nomu, però sempri p'anurari la patria!). Tanti anni doppu lu tirannu Ausoniu addivintò re di Saturnia, e ci canciò lu nomu e la chiamò Ausonia, p'anurari lu sô nomu. Poi quannu appressu, Italu divintò re di Ausonia, puru iddu appi a mania di canciaricci lu nomu, e la chiamò "Italia". Cu la criazioni di l'omu, ca d'apprincipiu campava di frutta sarvaggia e caccia, Saturnu cuminciò a nsignari a tutti l'arti univirsali di l'agricultura. Iddu macari iiu nta Sicilia (ca però ancora nun era Sicilia) e satò lu Strittu di Mesina (ca nun si chiamava accussì ancora) e nta lu sautu, pirdiu la faucia chi iddu avia sempri purtatu cu iddu, doppu chi misi a sô patri fora cummissioni.

    La Faucia cadiu nta un principiu di terra di l'isula e furmò na spiaggia a forma di faucia, e pi chistu pigghiò lu nomu di  Zanclea, cioè faucia; e accussì quannu fabbricaru Missina, propiu nta ddu postu, la chiamaru Zanclea, pi onurari la Faucia di Saturnu. Dunqui, Saturnu vinni puru nta Sicilia (ca comu dissimu ancora nun era Sicilia), pi nsignari a tutti l'arti di travagghiari (mi la chiamati arti chissa?). Nsumma, nsignò a tutti a fari li schiavi: senza travagghiu nun si mancia (Bella scola ci detti!). Di sta progeni di omini originaru li genti chi vinniru a sud n cerca di na nova terra, na nova casa. Semu arrivati a lu tempu, nta la ligenda, ca pi la prima vota facemu l'incontru cu Erculi, un omu di granni putenza e granni saggizza.

    Dopu chi Erculi finiu di fari li dudici fatichi chi ci detti Euristeu pi punizioni da parti di Hera, spirimintò li iocura Olimpici nta lu paisi di Olimpia, ca c'è ancora a li basi di lu munti Olimpu, e iddu si dimmustrò primu nta tutti li categorii, nsumma, vinciu tutti li medagghi d'oru. Doppu di chistu costruiu li pilastri pi lu Strittu di Gilbitterra, ca era l'urtima fatica e si l'avia scurdatu, e poi ristò disoccupatu. Nun sapennu chi fari prima, si maritò a Deianeira, ma furtuna nun nni avia: Nessu, l'omu Centauru ci arrubbò la muggheri. Erculi chista, nun si la potti agghiuttiri e si misi a circari a lu Centauru. Quannu lu truvò, lu Centauru detti a la cussa, ma Erculi ci sparò na freccia mmilinata e l'ammazzò. Sempri circannu di fari cosi boni, picchi era n'omu di granni cumpassioni, Erculi si pigghiò na rugna ca nun vulia nuddu: vuleva libirari lu munnu di li tiranni. Prima libirò la Spagna di lu tirannu Giriuni e si fici Re iddu stissu, ma po ci pensò megghiu e detti lu regnu a so' frati, e partiu di novu.

    Da la Spagna passò nta la Francia e da la Francia nta l'Italia (ca ancora nun era Italia), e iiu a sud finu a la punta di lu stivali. Lu Strittu di Messina (ca nun era ancora lu Strittu di Missina) lu firmò sulu pi un mumentu. Doppu aviricci pinsatu supra pi quarchi secunnu, acchiappò lu viteddu cchiù forti chi avia purtatu di la Spgna, lu cravaccò e, prima ca lu dicu, arrivò n Sicilia (ca ancora nun era Sicilia). Erculi, nun sapennu la strata , ci iiu pi pratica, e si misi a caminari versu lu Punenti. Dopu tanta strata ncuntrò a Minerva, la dea di la guerra e di la saggizza, e idda chiamò li so' ninfi e ci fici scavari acqui termali pi fari risturari a Erculi. Eccu comu oggi avemu "Li Bagni Tirmali di Termini". Doppu aviri arripusatu e aviri fattu cumpagnia a Minerva pi ricumpinsalla di chiddu c'avia farttu pi iddu, partiu arre', sempri versu lu Punenti. Duranti la strata fici fabbricari un paisi nta ddà baiuzza ca oggi è Scerracavaddu (Sferracavallo), ca significa lu postu unni a li cavaddi si ci allintavanu li ferri). Stu nomu ci fu datu a stu paisi picchi` lu postu era accussi` mpitratu e li petri accussi tagghenti ca a li cavaddi chi passavanu di ddà si ci allintavanu li ferri.

    Nta lu territorio di Trapani (ca ancora nun era mancu Trapani), Erculi s'incuntrò cu lu Re Erici. Stu re sfidau a Erculi e nni cunsiguiu na battagghia veramenti terribili e firoci ca finiu cu la morti di lu re Erici. La pupulazioni acclamò a Erculi comu Re e ci giurau fidiltà. Erculi cuntinuò a girari la Sicilia (ca nu si chiamava Sicilia ancora) libirannu tanti cità  e fabricannuni autri. Mentri si truvava a Ortigia (ca oggi si chiama Siracusa) ci vinni all'oricchia lu rattu di Proserpina, so' soru, e di lu dispiaciri di Cere, matri d'idda, ca lassò  l'isula pi iiri ncerca di so' figghia. A stu puntu Erculi li cunsacra dee e stabilisci li fistività annuali pi Cere e Proserpina. L'abitanti di ddà Isula ca cridevanu chi Cere avia nzignatu a iddi a fari lu pani (infatti li Greci testimonianu ca a iddi nzignaru a fari lu pani l'isulani di ddà isula), foru subito cuntenti di fistiggiari li du' dee. Plutoni, Re di lu Nfernu, nun putennu truvari na signura chi si lu maritassi e addivintari Regina di li morti, cumminò lu rattu di Proserpina pi falla so' muggheri e Rigina di lu Nfernu. La matri di Proserpina, Cere, nun sapeva di lu truccu crudeli chi ci avia fattu Plutoni, e era comu strasinnata pi lu duluri, e lassò lu travagghiu di aiutari li cuntatini, pi iiri ncerca di so' figghia.

    A causa di chistu la terra siccò e nun pruduciu cchiù nenti. Stu fattu criò un granni problema: siccome ddà Isula appi sta mala furtuna di sfamari sempri lu munnu cu na cosa o cu nuatra, lu munnu si truvò nta lu principiu di na granni fame mundiali. Giovi nun putia primmettiri ca chistu succidissi pi davveru, e accussi` ci dissi a Cere chiddu c'avia successu a so' figghia, e nni lu stissu tempu si uffriu di aiutari a Cere pi risorbiri lu problema. Poi... Bah, li favuri di Giovi nun avianu un prezzu vasciu, na manu lava l'autra, e poi chistu cca nun c'entra! Cere, tramiti l'aiutu di Giovi, e pi lu granni nteressamentu di avutri dii impurtanti purtò a Plutoni a un pattu di mità e mità: Proserpina starrà cu Plutoni nta lu Nfernu, vardata d'un ternu e firoci cani, pi la durata di l'otunnu e lu mmernu, e cu lu primu jiornu di la primavera vinia fora all'aria pi fari girmugliari li ciuri nta tutta la so' biddizza e a assistiri la frutta finu a la maturazioni. Cere, cuntenta di aviri arrè a so' figghia, aiutava di novu li cuntadini pi fari sempri veniri di la terra na bona annata. Erculi partiu di Ortigia e truvò a un puntu na genti tirrurizzata d'un liuni. Iddu ammazza lu liuni e ci detti la peddi a dda genti. Chiddi pi la cuntintizza fabbricaru na cità e la chiamaru Liuntini.

    Ora semu a lu tempu ca cuminciamu a vidiri quarchi cosa nta sta Isula gluriusa. Parissi ca li primi abitanti di sta terra fussiru li Ciclopi, na specia di gianti c'un occhiu, ca eranu picurara. C'eranu puru i Lestrigoni e li Lotofagi. Li Lestrigoni eranu tribù di latri, facennu riurdari a nui di li tempi nostri, mentri li Lotofagi, secunnu Erodutu, eranu un populu pacificu chi nun facianu avutru chi manciari loti, farinni puru vinu, viviri e dormiri. Semu versu lu 3000 prima di Cristu, quannu na genti di la Liguria, oggi na rigiuni di l'Italia, doppu un viaggiu cchiuttostu longu e certamenti dulurusu, truvaru na isula, na granni isula chi era di un virdi lussureggianti, cu tanti arbuli di frutti, china di bellissimi cullini ca paria ca s'assicutasseru una appressu a l'autra, muntagni auti e superbi, surgenti d'acqu duci e immensamenti rinfriscanti. L'acqui di lu mari carmi e gintili comu la manu di na fimmina nnamurata, lu suli era forti, cauru di na calura c'abbruciava, la terra ricca. Lu clima paria n sonnu. Lu nomu di lu cumannanti era Sicanu, e la so genti, cuntenti ca iddu l'avia purtatu nta sta bella terra, la vosiru chiamari Sicania, pi onurari lu so' cumannanti.

    Cchiù appressu, n'autru populu arrivò e si pigghiò n'autra parti di dda terra, lu capu di chisti si chiamava Siculu, e era figghiu di Italu, chi poi detti lu nomu a l'Italia. Sta genti vinia di la rigioni ca oggi si chiama Laziu, propiu di ddà unni cchiù appressu fu fabbricata Roma, la quali, doppu aviri pigghiatu lizioni di sta granni Isula, di quantu riguarda lu scibili umanu, divintò la culla di la civilizzazioni di l'Occidenti. Sta genti nova, lu stissu di la prima, cuntenti ca lu so' capu l'avia purtatu nta sta bella terra, pi onurarlu, vosi chiamari sta terra Sicilia. Naturalmenti, comu nuatri genti muderna sapemu beni (?), genti di diffirenti discinnenza nun ponnu stari nsemmula senza turmintarisi e segregarisi l'uni cu l'autri, purtannu lu tuttu a cuminciari na guerra di razza, unni tutti suffremu e tutti pirdemu, picchi nuddu vinci nta sta tipu di guerra. Tuttu chissu succideva a dda' genti picchi a ddu tempu nun canuscevanu li cuncetti : "segregazioni" e "discriminazioni". Sti paroli nun eranu stati mmintati ancora, perciò nun era curpa d'iddi! Pi sta ragiuni li Sicani e li Siculi foru in guerra pi tanti anni. Cu lu tempu li Siculi appiru lu supravventu, lu prezzu fu forti, ma ora cumannavanu iddi, e chiamaru ddà bedda Isula: SICILIA.

FOOTNOTES

(1) Chisti sunnu li paroli c'accumencianu "L'origini di lu Munnu" di Giuvanni Meli.
(2) Erebu si maritò a sô soru Notti e comu figghi appiru a Luci, Iornu Sonnu e Morti. "Nta la guerra cu Giovi Erebu si misi cu li Titani, e pi chissuGiovi lu trasfurmò a ciumi e lu ittò nta lu Tartaru."
(3) Da"L' Origini Di Lu Munnu" di G. Meli
(4) Da"L' Origini Di Lu Munnu" di G. Meli
(5) Da"L' Origini Di Lu Munnu" di G. Meli